Rapita de un mafiot

Capitolul 2

Perspectiva lui Klaus:

-Spune ce are doctore. Ma rastesc la doctor.

-Are un picior rupt, o mana și o lovitura la cap. O sa aibă nevoie de multa odihna.

-Bine, vreau sa va mutați aici, plătesc oricât doar pentru binele ei.

-Bine domnule.spune și pleacă doctorul.

Plec destul de grăbit spre camera unde se afla ea.

Întru în camera ei. Se auzea doar respirația ei. Mam uitat la ea era bandajat zgâriată pe fata.

Ma simt atât de prost când știu ca a sărit din cauza mea. Nu mai vreau să-și facă nici un rău. Trebuie s-o conving ca eu nu o sai fac rău.

Am mai stat câteva minute uitându-mă la ea și am plecat din camera.

Perspectiva lui Felicia:

Ma-m trezit ca dintr-un somn foarte adanc aveam piciorul în ghips și mana. La cap eram bandajata.

Nu puteam sa ma ridic din pat. Asa ca am strigat după ajutor. După câteva minute ușa se deschide.

Pe ușa întru Klaus. Era îmbrăcat într-o cămașă alba cu câțiva nasturi descheiați și o pereche de pantaloni clasici bărbătești. Arata chiar bine.

-Ce dorești de țipi atât de tare? Spune Klaus

-Nu ma pot ridica din pat, și ma dor toate. Ma plâng eu

-Ce să-ți fac dacă ția venit proasta ideeie sa te arunci de la balcon.

-E vina ta ca mai răpit, măcar ajută-mă puțin. Spun eu bosumflata.

-Bine te ajut

Se apropie de mine ma ea în brate și ma pune în fund.

-E ok? Întreabă el

-Da e ok. Poți să-mi aduci ceva de mâncare te rog? Spun eu încercând sa fac fata de cățeluș ploat

-Bine îți aduc și te rog de data asta sa nu mai faci vreo prostie, pentru ca nustiu ce o sa ma fac cu tine. Și lasă față de cățeluș ploat

-Nici nu ma pot mișca domnule. răpitor.

-Bine.

Se îndreaptă spre ușa destul de grăbit și pleacă. Peste câteva minute deschide ușa. In mana avea o tava cu McDonalds și un suc.

-Poftim doamna saltareață.

-Mulțumesc domnule răpitor.

Pune tava lângă mine și da sa plece.

-Nu pot manca pentru ca am o mana rupta. Spun eu

-Acum îmi propui sa te hrănesc eu?spun Klaus puțin amuzant.

-Cam asa ceva.

-Bine o sa te hrănesc eu.

-Se așează lângă mine îmi da o bugata de burger. Ador sa mananc.

-Tu de ce nu mănânci? Întreb eu

-Pentru ca daca as manca porcăriile astea maș face cât casa.

-Adică vrei sa spui ca eu sunt cât casa?

-Nu tu ești o fata de 1,50 tot cu încălțăminte fata de mine care am aproape 2 m. Spune el puțin arogant

-Eu pe lângă tine sunt o mica albină care te poate înțeapă în orice moment. (Felicia)

-Și eu pe lângă tine sunt un câine mare care poate înghiți cu totul.

-Câinele nu mănâncă albini. (Felicia)

-Pe tine teaș manca zilnic.

-Începi sa fii pervers. (Felicia)

-Asa sunt eu

-Adică asa vorbești cu toate fetele pe care le rapesti? (Felicia)

-Nu am mai răpit nici o fata pana la tine.

Ne uitam câteva secunde unul la altul.

Ochii lui sunt atât de închiși la culoare ai putea zice ca are un suflet negru. Dar eu simt ca nu este asa ca are un suflet curat. Mama ma învață mereu sa nu judec o persoana adupa înfățișare ci după suflet.

Buzele lui erau atât de aproape de ale mele încât îi simțeam respirația.
Se apropia fără sa rupă contactul vizual.

Când și-a lipit buzele de ale mele simțeam ca am acei fluturi în stomac. Era un sărut sălbatic. Ma săruta de parca era ultima lui zi pe pământ.

După ce am încheiat sărutul deabia mai puteam respira.

-Scuze nu trebuia sa între limitele. Spun eu puțin rușinata

-Aici nu sunt limite și apropo săruți demențial. Spune zâmbit
Eu trebuie sa plec, am niște treaba dar dacă ai nevoie de ceva poți sa dai din acest clopoțel și o sa vie cineva sa te ajute sau sa facă ce vrei tu. (Klaus)

-Bine pa.

-Pa păpușo.

A plecat din camera.

Acest sărut a fost atât de ciudat dar și bun. Cred ca as da orice sa ma mai sărute odată. Acest bărbat esee atât de sexy. Cred ca stau femeile la cozi lungi pentru el.

Cred ca încep sa simt ceva pentru el dar nu pot deoarece el ma răpit. Cum spune mama Inimii nui poți porunci pe cine sa iubească și pe cine nu.

După câteva ore în care mam tot gândit la Klaus și la frumusețea lui el a venit la mine în camera cu o cutie de ciocolate și alte dulciuri.

-Mia șoptit o pasare ca adori dulciurile asa ca eu am venit să-ți dau aceste dulciuri. Spun el uitându-se la mine cu o privire atât de drăguță.

-Tia șoptit bine. Acum dămi mai repede dulciurile.

-Poftim.

După câteva minute în care am devorat toate dulciurile Klaus îmi spune :

-Ai vrea sa ieșim la o plimbare?

-Cum sa ies la plimbare daca deabia ma pot mișcă?(Felicia)

-Ți-am cumpărat un scaun cu rotile.

-Atunci ce mai aștepți. (Felicia)

-OK aduc scaunul cu rotile.

După câteva minute Klaus întra în camera cu un scaun cu rotile negru.

Ma luat in brate, ma pus în cărucior și am ieșit afara.

Timpul era superb, soarele era atât de frumos. Totul în jur era verde.

-Câți ani ai domnule răpitor? (Felicia)

-Am 25 de ani.

-Cât o sa mai stau aici? (Felicia)

-Nu pot să-ți spun.

Ne-am plimbat mai mult de o ora am discutat. Ne-am cunoscut. Klaus chiar era un bărbat de treaba doar ca este și ditamai mafiotul.

Am terminat înca un capitol. Vas ruga mult de tot sa apreciați acest capitol pentru ca ma ajuta sa știu ca va place ceia ce scriu. Pe data viitoare...

-