Rapita de un mafiot

Capitolul 12

15 decembrie.

Încerc să-mi deschid ochii dar oboseala pe care o simt este mai puternica decât orice. Totuși ma strădui din răsputeri sa deschid măcar un pic ochii ca să vad unde sunt.

Când deschid ochii îl zăresc pe Klaus stand lângă geam și privind atent ceva.

Încerc sa murmur ceva dar nici eu nu am înțeles ce am spus.

Când ma aude se ridica și se apropie spre mine.

-Teai trezit insfarsit. Am crezut ca nu o să-ți mai vad ochii tai albastri ca marea. Imi spune el dintr-o răsuflare.

-Ccce, ce sa întâmplat? Întreb eu mai mult șoptind.

-Ai avut un accident de mașină. Imi spune el trist.

-De cât timp stau aici?

-Ai stat în coma 3 săptămâni în care eu am stat doar aici lângă tine.

Încerc sa mai spun ceva dar oboseala ma da gata și tot ce pot face este sa închid ochii.

Perspectiva lui Klaus :

Eram încă în spital când am aflat ca a avut un accident de mașină. In clipa aia am crezut ca lumea mea sa sfârșit.

Vroiam sa știu dacă este bine, dacă trăiește. Când am ajuns la spital și am văzut-o am început a plânge. Era plina de zgârieturi și cu un picior și o mana rupta.

Era într-o stare groaznica.

Când am văzut ca să trezit mam simțit cel mai fericit om din lume.

Dar iarăși a adormit. Am chemat doctorul și mia spus ca este normal sa fie asa deoarece deabia sa trezit din coma.

Astăzi miam dat seama ca ea este totul pentru mine. Este bogăția mea.

Dar nu o sa înțeleg niciodată de ce a plecat?
Ce iam făcut de a plecat?
Dar când îmi aduc aminte ca am răpit-o și mam îndrăgostit nebunește de ea ma iau fiorii. Este superba din toate punctele de vedere.

Nu-mi pasa ca este mai scunda decât mine cu aproape 50 de centimetri. Nu-mi mai pasa de nimeni atâta timp cât ea este lângă mine.

ȘI când ma gândesc ca eu am fost primul ei bărbat în pat ca eu am dezvirginato. Imi aduc perfect gemetele ei de placere precum ar fi fost ieri. Mirosul pielii ei,parul ei roșcat cu niște tente de galben.

Ii era frica și rușine ca avea par pe picioare dar eu o adoram asa cum este.
Doar gândindu-mă la ea mise scoala.
Încep a deveni un pervers fără limite dar vreau sa fiu perversul ei și doar al ei.

Acum este destul de târziu și cred ca o sa plec acasă ca să dorm puțin și să-mi fac un dus și la prima ora o sa fiu aici bine odihnit.

A doua zi dimineața (Klaus) :

La ora 7 dimineața eram în fata salonului ei.

Am apăsat ușor pe clanță ca să pot întra să-mi vad prințesă.

Când am deschis ușa am zărit-o pe ea în pat cu multe aparate care piuiau pe lângă ea.
Dormea atât de liniștit încât nu am vrut s-o trezesc asa ca mam așezat lângă ea pe un scaun și am stat ore în șir uitantuduna la ea c-un doarme.

Duoa câteva ore Felicia sa trezit.

-Bună dimineața. Imi spune ea mai mult murmurand decât vorbind.

-Bună dimineața dulceața. Ma bucur atât de mult ca acum insfarsit ești bine.

-Cât este ora? Ma întreabă ea puțin adormita.

-Este ora 7 dimineața. Mai dormi dacă vrei este destul de dimineața pentru tine.

-Dar nu vreau sa dorm, vreau sa plec din spital. Nu-mi place aici. Imi spune ea bosuflanduse ca un copil mic.

-Mai trebuie sa stai aici câteva săptămâni sau zile Felicia. Nu uita ca ai fost în coma.

-OK înțeleg asta dar mie îmi este foame de ceva bun nu de mâncare de la spital care nu are nici un gust.

-Am înțeles, o sa plec să-ți iau ceva de mâncare dacă dorești pana atunci stau aici cuminte.

-Bine. Imi spune ea zâmbind.

Zâmbetul ei este ca un soare care strălucește în întuneric pentru mine. Este cel mai frumos lucru pe care îl pot vedea.

In mai puțin de jumătate de ora eram înapoi în salonul ei cu o sacoșă de mâncare diferita.

Când ma văzut, parca la văzut pe Dumnezeu. Mia isfacat mâncare cât ai zice peste.

Doamne cât de frumoasa arata chiar și când mănâncă. Și are gura plina și încearcă să-mi spuie ceva care nu înțeleg dar totuși zâmbesc.

-Asta a fost cea mai buna masa pe care am mâncat-o. Mulțumesc mult ca miai adus mâncare.

-Nai pentru ce Felicia.

-OK dar trebuie totuși sa discutam niște lucruri mai serioase acum
. Sau întâmplat destul de multe într-o scurta perioada de timp. Eu am plecat de aici și am încercat să-mi refac o noua viata în alt loc cu alt cineva. Am crezut ca asa o sa te pot uita Klaus.
Dar nu am putut și mai ales când team văzut la știri ca erai în spital ceva din mine sa aprins. Eram îngrijorată și am luat primul avion spre tine. In clipele alea pentru mine conta ca tu sa fii bine. Atunci miam dat seama ca încă țin la tine și țin foarte mult. Imi pare rău pentru ce a trebuit sa treci și pentru ca am plecat de lângă tine.

-Felicia nu contează ce a fost, a fost, vreau sa începem o noua viata alături de tine. Dacă și tu îți dorești asta atunci haide sa ne mutam întrun loc unde sa fim doar noi pentru totdeauna. Sa ne căsătorim și sa facem copii. Sa ne iubim ca doi nebuni și sa avem grija unul de altul.
Vrei sa facem asta da sau nu?

Au trecut câteva clipe de tăcere care au fost atât de grele pentru mine dar ea a răspuns.

-Da vreau sa merg cu tine oriunde în lumea asta.

Când am auzit răspunsul ei am simțit ca o sa zbor de fericire.

Am luat-o în brate și parca îmi venea sa plâng de fericire.

O sa încep o noua viata alături de Felicia sufletul meu pereche.

Bună dragilor îmi pare extrem de rău că nu am mai postat dar din păcate pentru mine am pierdut un om drag anume bunicul meu care mia fost mai mult decât un bunic.
Nu am avut forta și imaginația pentru a mai scrie.

Dar am revenit și o sa continui cu povesti noi care o sa va facă sa va râdeți unghiile de la palpitații.
Aceasta poveste nu se încheie aici as putea spune ca este deabia începutul întregii povesti de dragoste dintre Felicia și Klaus.

Sper sa va placa acest capitol și ne vedem data următoare.

Pupici cu sclipici