Broken

Epilog

Third person P.O.V.

Pe holul școlii se lãsã liniștea. O liniște mormântalã care a fost spartã de vocea îndureratã a unei fete.

-Sã nu mai spui vreodatã cã îți dorești ca pãrinții tãi sã moarã.

Raven o luã la goanã, lãsând în urma ei o roșcatã și pe prietena ei cea mai bunã. Roșcata, Amelie, continua sã-și frece obrazul unde își primi o palmã de la Raven.

-Care e problema ei?

-Tu oricum nu ai înțelege.

Îi rãspunse tãios Eve, dupã care porni în urma prietenei ei. Eve știa exact unde avea sã o gãseascã. Ieși din clãdirea liceului și porni înspre banca de sub stejarul cel bãtrân.

-Raven?

Nu primi niciun rãspuns. Vãzând cã prietena ei nu vrea sã iasã singurã, continuã.

-Știu cã ești acolo, deci nu are rost sã te ascunzi.

Auzi niște suspine și se așezã pe bancã, lângã prietena ei îndureratã. O luã în brațe, iar Raven se ghemui în brațele prietenei sale.

-Fã durerea sã disparã, te rog.

Reuși Raven sã spunã printre lacrimi. Eve o strânse mai tare în brațe, rãmânând tãcutã câteva clipe.

-Eu nu pot decât sã-ți fiu alãturi, dar îți promit cã am sã fiu lângã tine mereu.

Raven continuã sã plângã, silențios, lãsându-se cu capul pe umãrul lui Eve.

Hei lume, carte nouã, care sper sã vã placã. Am încercat sã scriu și o carte care sã nu conținã anime-uri