Echipa de fotbal și majoreta șefã

31 7 2
                                    

-Raven-

Sunetul alarmei m-a trezit în dimineața urmãtoare, iar eu am cãzut din pat din cauza sperieturii. Alarmã stupidã. Am oprit sunetul ascuțit și deranjant și mi-am fãcut rutina de dimineațã. Am ieșit din baie înfãșuratã într-un prosop și mã bucuram cã aveam draperiile trase, ultima chestie de care aveam nevoie era sã ofer un show vecinilor. Sau, unui anumit vecin. Mi-am cãutat prin dulap ceva de îmbrãcat și am ales un maieu negru mulat și o pereche de blugi tot negrii și mulați. Mi-am luat pe mine lenjeria, iar apoi hainele. Mi-am prins pãrul într-un coc dezordonat, mi-am luat geanta și am coborât scãrile. Nici nu intrasem bine în bucãtãrie cã am auzit soneria ușii. Am ajuns la ușã în timp record, evitând cu succes sã fac contact cu podeaua dupã ce m-am împiedicat de pragul ușii de la bucãtarie. Am deschis ușa, iar în fața mea stãtea un Cade zâmbitor.

-Ce cauți aici la ora asta?

A fost primul lucru pe care l-am spus când l-am vãzut.

-Pãi, aparent, te conduc la școalã.

Zâmbetul nu îi dispãru de pe buze, așa cã m-am dat la o parte, fãcându-i loc sã intre. A fluierat când mi-a vãzut sufrageria și s-a trântit imediat pe canapea.

-Acasã la familia Moon, rarã ocazie.

Am râs de el, iar el mi-a aprins televizorul. L-am oprit de la cealaltã telecomandã, iar el se întoarse spre mine, cu o privire supãratã.

-Raaaaveee.

Se plânse el pe un ton de copil mic. Am zâmbit, dar apoi am redevenit serioasã.

-Ross, dacã nu-ți miști fundul de pe canapeaua mea, vom întârzia la ore.

A pufnit și s-a întins mai bine pe canapea.

-Dar e atââât de comodã.

Am mers spre el și l-am apucat de mânã, trãgându-l de pe canapea. L-am împins afarã pe ușã, iar apoi m-am întors ca sã îmi iau și eu geanta. Dupã ce am încuiat ușa, am pornit împreunã spre școalã.

Pe la jumãtatea drumului, Cade s-a decis sã spargã liniștea.

-Rave, ce ai prima orã?

Am stat puțin sã mã gândesc. Azi era marți deci prima orã aveam engleza.

-Englezã, tu?

Își scoase orarul din geantã și începu sã caute prima lui orã pe ziua de azi.

-Ca sã vezi cât noroc, și eu am tot englezã.

Îmi zâmbi, dar eu i-am smuls foaia din mâini, începând sã o analizez încruntatã. Oh, sãrãcie, avem toate orele împreunã pe tot parcursul sãptãmânii.

-Se pare cã ne vom vedea cam des.

Râse el și își puse brațul pe dupã gâtul meu. I-am plesnit mâna, dar el nici nu pãru sã observe. Am intrat în curtea școlii, iar privirile tuturor s-au ațintit asupra noastrã. Fetele îmi aruncau priviri pline de gelozie, iar bãieții îl ucideau din priviri pe bietul Cade, dar din nou, el nu îi bãga în seamã. Cineva mi-a sãrit în spate, iar eu mi-am întors privirea ca sã dau de blonda mea preferatã.

-Hei Eve.

Am salutat-o dându-mi ochii peste cap, iar ea și-a scos limba la mine. Râsul lui Cade a atras privirea lui Eve asupra sa. Eve se uitã la mâna lui care stãtea pe dupã umerii mei de parcã abia acum observã. Ochii i se mãrirã, iar eu și Cade am început sã râdem.

-Umm, Cade, scuzã-ne o secundã. Revenim imediat.

Nici nu a apucat bietul bãiat sã rãspundã, cã mâna lui Eve o apucã pe a mea și începu sã mã târascã spre baia fetelor. Dupã ce se asigurã cã suntem singure acolo, încuie ușa și își aținti privirea pe mine. Acum vine și interogatoriul.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jul 29, 2015 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

BrokenUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum