Sunt deja in a 20-a primavara a mea si urma sa ma casatoresc. Persoana nepotrivita la momentul potrivit, am sperat si am iubit pentru tine si despre tine, stiu ca vei citi aceasta carte, stiu ca vei intelege si de aceasta data eu te voi lovi intr-un fel indirect prin care-mi doresc sa te prabusesti in genunchi si sa simti macar jumatate din durerea mea. MI-am luat acel diagnostic-prieten din copilarie la brat si te-am ridicat pe tine de la pamant, te-am sustinut prabusindu-ma pe mine, apoi m-ai lovit, m-ai ranit, m-ai indepartat si ai sters toata iubirea pe care mi-o oferisei. Te-am dezamagit probabil prin sumbritatea si duritatea mea, insa deja gasisem caaldura altcuiva, acea persoana care zilnic ma facea sa zambesc si ma proteja, acea persoana care m-a iubit intr-o seara cat nu ai facut-o tu in doi ani de relatie. Nu regret, dragul meu, insa imi lipseste caldura lui in aceasta seara si tin sa strig in fata tuturor ca il iubesc si m-a innebunit cu privirea lui, il ador si totusi iti duc dorul.
Dragul meu prieten interior mi-a gasit o scuza, sunt data peste cap, probabil glicemiile mele m-au construit atat de gresit, dar tind sa cred ca tu m-ai impins aici, pe marginea abisului, dar ma simt pe cealalta parte, in infern. Si totusi... pe el il iubesc, dar tie iti duc dorul. Plang si nu stiu din ce motiv, sau poate ca stiu, dar nu vreau sa recunosc. Mi-am ales viata asta si nu mai recunosc persoana mea, sunt o straina intr-un corp oribil, nu mai este scapare de aici, totusi tin sa iti multumesc pentru tot ce mi-ai facut si tortura pe care am suportat-o alaturi de tine, pentru lacrimile pe care mi le-ai provocat si pentru simplul fapt ca am vazut cum as putea fi iubita de altcineva, si totusi sunt singura acum, dupa doua luni de la tragedia noastra.
Ma bucur ca nu mai sunt nevoita sa te multumesc pe tine, ca nu mai trebuie sa mint pentru a trai, sunt multumita ca m-am distrus atat.
Regret ca a trebuit sa renunt la ceea ce eram pentru tine, un om de nimic, si totusi am pierdut barbatul care incepuse sa insemne totul pentru mine in doar cateva saptamani. Inca ii simt parfumul si buzele pe pielea mea, inca ii simt bratele in jurul meu si mainile care ma mangaiau in toiul noptii.
Ai facut atat rau pentru a-mi face un bine... si totusi sunt in pierzanie.
CITEȘTI
Jurnal de campanie
Non-FictionFiecare zi devine o continua lupta, un intreg calvar in care tot ce trebuie sa faci este sa iti calculezi zilele pe care le mai ai. Propriul corp contraataca si e singurul care are ultimul cuvant in aceasta poveste. Cateva grame de agonie atasate un...