Iustin P.D.V
Priveam chipul angelic al micuței din brațele mele și încercam să îmi dau seama ce a speriat-o atât de tare. Îi auzeam suspinele ce îi mai ieșeau din când în când printre buzele ușor colorate de la ruj. Adormise în brațele mele plângând, lacrimile fiind acum uscate pe chipul său ce pare atât de inocent când doarme, ca un mic copil ce se bucură de îmbrățișarea mamei pe timpul nopții. Nu știu când și nu știu cum a început să îmi pese, dar are ceva ce mă atrage precum un magnet ce mă face să îmi doresc să o protejez. Mâinile lungi erau înconjurate în jurul mijlocului meu, piciorul drept era ridicat pe scaun lăsându-și coapsa dezgolită, șuvițe de păr picându-i pe fața uscată de lacrimi. Am simțit-o foindu-se sub mine, gemând ușor.
- Mulțumesc! aud un glas răgușit ce m-a scos din visare.
Îmi întorc privirea spre micuța din brațele mele și îi întâlnesc ochii mari ce exprimau o tristețe profundă.
- Pentru ce? o întreb, reglându-mi glasul răgușit.
- Pentru că nu m-ai lăsat singură în întuneric. Ai un suflet bun, chiar dacă vrei să pari distant de ceea ce te înconjoară.
Priveam buzele cărnoase ce mă pofteau la un bufet al sărutului cum se mișcau alene peste cuvintele rostite. Am înghițit nodul stabilit în gâtul meu, dorindu-mi astfel să treacă și dorința de a o strânge puternic în brațele mele și de a o săruta ca și cum ar fi ultima zi. Ochii ei mari ce priveau adânc prin mine, chipul său atât de inocent, dar mai ales sufletul ei rănit mă făceau să îmi doresc mai mult de la ea, să îi cunosc trecutul, să o țin în brațe ca să se simtă în siguranță.. ea.. o străină.. o neîndemânatică întâlnită azi dimineață..
- Acum ce zici de băutura aia? îi fac semn cu ochiul, îndreptându-mi privirea către priveliștea din fața noastră.
Face și ea același gest rămânând mirată și se întoarce către mine cu ochii întrebători.
- Aici? întreabă făcând o grimasa pe chipul său.
I-am zâmbit asemeni unui copil mic, coborând din mașină și îndreptându-mă către portiera ei pentru a o ajuta să coboare. I-am oferit mâna, zâmbindu-i în tot acest timp ca un tâmp, ajutând-o să pășească pe iarba moale ce ne aștepta. Am urcat-o pe botul mașinii, un Nissan GTC și i-am făcut semn să mă aștepte, în timp ce eu căutam două sticle de bere în spate. I-am înmânat una și m-am alăturat ei pe capotă.
- Să nu îmi zici că ești pregătit pentru asemenea situații, mă întreabă în timp ce se chinuia să desfacă sticla de bere cu dinții.
Am izbucnit într-un râs la auzul acestei afirmații și la chinul ei de a desface o sticlă de bere.
- În primul rând, le-am luat când dormeai, iar în al doilea rând, sticla e concepută pentru a păstra lichidul amărui nu pentru a mânca din ea.
Mi-a aruncat o privire ucigătoare, gen că știe ce face, iar eu mi-an ridicat mâinile în semn de retragere.
Am văzut-o strâmbandu-se la prima gură de bere și scoțând cuvinte pe gură știute doar de ea.
- Și totuși, de ce aici și nu într-un local? Ce e locul acesta? mă întreabă fixându-și privirea pe priveliștea din fața noastră.
- Este ca o a doua mea casă. Aici găsesc liniște, e ca un aer cald ce te înconjoară atunci când îți este frig. Toți avem problemele noastre, iar stresul cumulat fiecare și-l eliberează prin diferite activități. Eu doar vin aici și mă simt liniștit, așa cum am crezut că te va liniști și pe tine după coșmarul pe care l-ai avut.
- E primitor.. îmi place să mă ascund în brațele naturii atunci când simt nevoia să mă descarc.. e singura care mă înțelege cel mai bine.. nu sunt necesare cuvinte pentru a-mi goli sufletul la dânsa.. doar noi două și aerul ce mă îmbrățișează.
Ochii îi sclipeau, culoarea în obraji îi revenise, iar ușurința cu care vorbea despre natură mă făcea să cred că am făcut o alegere bună aducând-o aici.
- Care e povestea ta? o întreb dorindu-mi să aflu mai multe despre ea.
- Mai trebuie una din asta cel puțin ca să devenim atat de apropiați, întorcăndu-se la mine râzând și scuturându-mi sticla goală prin fața.
I-am zâmbit și eu la rândul meu, dând dezaprobator din cap și îndreptându-mă către provizii.
Kimberly P.D.V
Priveam cerul înstelat și îmi așteptam doza de alcool de la Iustin. E plăcut aici.. nu mă așteptam să aibă un loc secret.. el.. mascul dur întâlnit azi dimineață.Am fost trezită din visare din cauza unui pocnet reieșit din desfacerea sticlei de bere.
- Ca să nu te mai chinui mâncând sticla, îmi zice râzând, arătându-mi sticla desfacută plină de lichidul amărui.
I-am zâmbit rușinată, lăsându-mi privirea să îmi admire botinele negre. Și-a pus degetul arătător sub bărbia mea, ridicându-mi chipul tău în dreptul său.
- Nu te ascunde! Ești frumoasă când roșești. Ești precum o floare firavă care cere un comportament delicat din partea celui care o atinge.
Respirația sa se lovea de chipul meu, provocând-mi fiori ușori pe șira spinării. Distanța de un deget dintre noi mă obliga să îi memorez fiecare cm de piele de pe chipul său, culoarea neagră a ochilor săi atât de pătrunzătoare ce-mi dădea o senzație nemaiîntâlnita până acum de mine, iar buzele.. buzele cărnoase de un roz pal pe care îmi doresc să le gust.. încă puțin.. doar puțin până voi simți căldura lor peste buzele mele reci..
La dracu Kim! Trezește-te la realitate! Se folosește de tine, te vrea în pat și pe urmă se va descotorosi de tine! Nu fi proastă, arată-i că poți mai mult!
- Nu! îi zic îndepărtându-l ușor cu mâinile, luând astfel o distanță considerabilă între trupurile noastre.
Ne uitam unul în ochii celuilalt, nemaifiind nevoie de cuvinte rostite în van, privirile noastre exprimând tot ce era necesar. Zâmbetul cald urmat o îmbrățișare prieteneasca și un sărut pe frunte mi-au dovedit contrariul a ceea ce am gândit eu.
- Vreau să mă lași să pătrund în lumea ta micuțo! Mai devreme sau mai târziu, voi deveni stâlpul tău de susținere, chiar de va trebui să aștept!
