În gara New Yorkului căutam nerăbdătoare o persoană foarte draga mie.Michelle.Încercam să găsesc cu privirea un corp de o înălțime medie, bruneta, dar agitația newyorkezilor își spunea cuvântul.Cand culoarea capruie a ochilor mei s-a găsit cu cea topaz a ei, am simțit cum căldura sufletească mă înconjoară și o liniște în corpul meu s-a așezat alungând dorul care mă apasa de trei ani. Zâmbetul mi-a înflorit pe buze, un zâmbet care ținea loc de orice cuvânt.Lacrimi de fericire s-au adunat în ochii noștri și am început să alergăm una spre cealaltă, dar când să exterminam orice metru între noi, Michelle a făcut cunoștință cu altcineva, sau mai bine zis altceva, în locul meu, mult prea iubitul asfalt.Nu am putut să îmi abțin râsul ce a ieșit ca un val din gura mea, pe cand ea a prins o nuanță de roșu pe întregul chip..cât dor mi-a fost de sufletul ei de copil si pățaniile noastre care ma fac să râd cu poftă.Am observat ca a început să bolboroseasca ceva stiut doar de ea..cred ca un val de injurii aduse karmei și s-a apropiat cu pași repezi spre mine.
- Este foarte amuzant, nu?
Mă uitam la chipul ei masliniu amestecat cu o nuanță de roșu și nu îmi puteam șterge zâmbetul de pe față ..chiar daca diferența dintre noi este mare, câteodată pare atât de inocenta..un suflet de copil capturat într-un trup de adult.
- Și mie mi-a fost dor de tine "prăjiturică"!
- Sa nu mai îmi zici așa că o să am grijă sa faci cunoștință cu ceva total diferit față de asfaltul pupat de mine.
Lăsând la o parte o replica care ar fi început un război de tachinare între noi, am capturat-o în brațele mele vrând să recuperez măcar un sfert din timpul pierdut.Simțeam cum mă copleșesc emoțiile, astfel lăsând un suspin de ușurare și un mic zâmbet care îmi curba formele fetei, să vorbească pentru mine.Eram fericita.După o perioadă lungă de timp, eram cu adevărat fericită.
- Mai păstrăm și pentru mai târziu Kim?
Din nou, un sunet plăcut a ieșit din corzile mele vocale.Lumea era prea agitata ca să ne acorde noua atenție și chiar dacă am fi atras câteva priviri curioase, nu îmi pasa..era o stare de bine de care mi-a fost dor ca să mai dau importanță la altceva în jurul meu.
Drumul până la ea acasa a fost prea scurt pentru noi și a fost acompaniat de nelipsita muzica..ehh.. ce pot să zic..două dependente de muzica, plus multe povești spuse..mai pe scurt:depanat de amintiri.
A dus mașina în parcarea subterana, lăsându-mă să ma delectez, până la intrare, cu privirea a unor turnuri îmbrăcate in panouri luminoase.Era mare..era curat..era frumos.Michelle mi-a observat mirarea și a zâmbit ușor.Nu am vazut niciodată altceva in afară de locul groazei unde am locuit 18 ani, deci da..sunt uimita de creatiile omului.Ma simt ca un copil mic dus pentru prima oară în parcul de distracții.
Ne-am îndreptat către un bloc înalt de vreo 30 de etaje.Știindu-mi fobia de înălțime mi-am facut curaj și am întrebat-o pe Mik:
- Uhm..la ce etaj stai?Frica se vedea cu ochiul liber pe fața mea
Mik a început să râdă de mine aruncându-mi bomba:
- La ultimul.De ce Kim?Cumva Îți este frica de înălțime?
Lejeritatea cu care a zis "ultimul", m-a făcut să casc niște ochi de marimea unor cepe.Vazandu-mi ezitarea, ea fata drăguță s-a gândit să îmi curme suferința și să îmi destăinuie adevăratul etaj, adica 15,unde îmi voi petrece..ei bine, nu știu cât, dar sper să mă acomodez.
- Hai Kimberly.Numai fi așa pussy.Ai trecut prin mai greu decat un etaj care atinge norii.
- Ești atât de amuzanta, ce sa zic.Cui ar trebui sa mulțumesc pentru prietenia ta?Și doamnelor si domnilor tachinarea marca Kim și Mik e pe cale să se dezlănțuie.Aplauze vă rog!
Ajunse în fața liftului, am rămas din nou uimita cand ușile s-au deschis.Liftul acesta are mai multi metri pătrați decât camera mea de la orfelinat..doua oglinzi întregi pe doi dintre pereții liftului care te atrag să îți privești reflexia chiar daca nu vrei.Cu pași ușori și apăsați am ajuns și în fața apartamentului cu numarul 69.
Pe bune Mik?69?
A treia oară pe ziua de azi rămân perplex în ușa apartamentului..e de vis..adica serios, aici ar fi încăput un sfert din copii de la locul groazei.
Abtine-te Kimberly Jones!Fara comparații.E un nou început!
- Curaj Kim!Îmi zice Mik cu zâmbetul acela tamp.
Nu apuc să îi zic ceva dulce ca după o ușă de mahon apare un zeu..nu exagerez..serios..gene curbate ce ascund un albastru senin nemaiîntâlnit până acum de mine.Raman puțin șocată de trupul prea bine definit, o alura de felină masculina ce îl înconjoară ma face să scot un sunet ciudat din străfundul corzilor mele vocale când îl vad apropiindu-se cu mâna întinsă spre mine.
- Salut!Eu sunt Adonis, încântat de cunoștința.
Oh ce parfum,simt ca ma îmbăt..ce trăsături..Doamne ce creație ti-a ieșit cu acest barbat..
Mintea mea a început să reintreintre în funcțiune în momentul cand i-am auzit numele..trezindu-ma din transa am iznucnit într-un râs cu adevărat molepsitor.Cei doi se uitau la mine ca la mașini străine, neintelegand de ce râd ca o isterică.Mi-am înghițit orice sunet vocal și am întins mâna către zeul Adonis:
- Kimberly. Încântata de asemenea.Îmi cer scuze pentru ieșirea de mai devreme..a..aa..mi-am adus aminte de ceva amuzant..doar nu puteam să îi zic că l-am asociat cu zeul frumuseții..încercând sa par cat mai convingătoare am aruncat cel mai bun zambet al meu.
- Ok, ok!Zice Mik aruncându-se la gâtul lui și sărutându-l cu foc
Am simțit cum obrajii mi se înroșesc și am încercat să admir restul apartamentului.Un living de trei ori mai mare ca încăperea liftului, îmbrăcat în nuanțe de culori, negrul pereteului din spatele plasmei albe și cu ceilalți de culoare alba împreună cu canapeaua neagră cu tente de un roșu aprins și micile decorațiuni colorate te făcea să te simți bine primit.Am fost trezită din visare când am fost întrebată dacă doresc ceva de băut.Am cerut o cafea sa mai îmi treacă din oboseala și bineînțeles să îmi potolesc plămânii cu o porție zdravănă de tutun mentolat.
- Fetelor, eu va las să bârfiți sau sa depanati amintiri sau ce vreți voi sa faceți.Trebuie să mă întâlnesc cu Iustin, așa că voi veni târziu.
Mik aproba din cap și îl capturează într-o îmbrățișare care ar părea ultima..ciudat..poate este afecțiunea mai mare îmi zic și îmi mut privirea pe blatul mesei studiindu-mi bricheta cu cățeluși ca să nu par ciudata nou venita care nu a văzut niciodată un cuplu.O aud pe Mik zicând un "Ai grijă și să te întorci întreg ca de nu te asamblez la loc și te fac bucăți cu mâna mea".Un chicot înfundat a ieșit din gâtul lui Adonis, a mai pus un sărut apăsat asupra buzelor ei și unul pe creștetul capului.Mi-am întors privirea când Mik a închis usa în urma lui și se îndrepta către mine.
- Deci Kim..ce ai zice să ne aducem aminte de vremurile bune la o doza de cofeină și una de țigări, ah?
La acele cuvine magice fața mea s-a curbat într-un zâmbet idiot.
- De 3 ani aștept momentul ăsta prăjiturică!
