Amor pacatos (Mihail Neamtu)

Ultima zi, prima intalnire

Mihail's pov:

Penultima mea zi din calatoria desavarsita in tara lui Lincoln.Am decis sa cutreier pentru o ultima data Central Park pentru a contempla toate cele intamplate in ultimul timp, toate nefericirile cauzate de persecutorii internetului.Ma asez pe o banca la umbra unui cires Yoshino vechi din 1909, incarcat de atatea regrete ale timpului ca si mine.Din servieta scot Republica lui Platon si incep sa recitesc pasajele mele favorite...

"Oare, nu exista imprejurari în care minciuna in vorbe sa-şi piarda caracterul urat, pentru ca a devenit folositoare?"

Citesc aceste randuri si realizez cat de mult se aplica in situatia mea.Cu adevarat, oamenii fara ocupatie de pe internet imi rastalmacesc vorbele si creeaza minciuni gogonate despre mine, iar publicul le accepta, acestea fiind folositoare pentru decaderea care incearca sa mi-o provoace...

Fara sa realizez citesc aceste randuri cu voce tare, in fata mea oprindu-se un barbat bine facut, in floarea varstei cel mai probabil, cu o privire patrunzatoare si purtatoare de mister,imbracat in stil englezesc vechi, scos parca dintr-un roman scris in anii 1800. Incerc sa ma scuz, crezand ca l-am deranjat cu impolitetea mea de a citi cu voce tare intr-un loc atat de linistit insa acesta ma intrerupe si zambind, imi spune "Nu trebuie sa se respecte omul mai mult decat adevarul."

La vorbele sale, amutesc de incantarea pe care mi-o aduce acest american cunoscator de Platon.Se aseaza langa mine pe banca iar cu vocea tremuranda incepem sa dezbatem mari scrieri ale lumii despre adevar,citand atat din Socrate si Aristotel cat si din filosofi moderni precum Descartes si Russell.

Iluminatoarea discutie are loc in jur de 20 de minute dupa care caile ni se despart, acesta trebuind sa ajunga la cina, iar eu la hotelul care mi-a fost casa timp de o luna pentru a-mi face bagajele si a ma pregati pentru imbarcarea de maine.

Singura informatie personala pe care am aflat-o despre inegalabilul intelectual a fost numele...Un nume cu o incarcatura istorica de-a dreptul fascinanta pe care nu l-as putea uita nici daca mi-as dori si mai exact, William Bloodworth...

Dimineata:

Ma trezesc transpirat si inspaimantat in urma agoniei care mi-a fost noaptea care tocmai ce a trecut. Ganduri pacatoase si nefiresti mi-au impamzit mintea si mi-au tulburat pacea. Am incercat sa ma refugiez in sfanta rugaciune insa in zadar... Diavolul pusese in intregime control asupra mea.

Sunt intrerupt din melancolia si dispretul meu de sine de o ciocanitura usoara la usa. Ma ridic lent din pat, usor ametit si imbatat de cele intamplate si deschid anxios masiva usa a camerei de hotel.Spre totala mea surprindere, la usa era.......

Ok imi pare rau pentru cliffhanger si pentru ca e scurt dar nu stiu daca cineva chiar o sa citeasca ce am scris.