Datoria! |P.Jm|

#25#

Speriata si a ridicat capul de jos, vrând din răsputeri sa vadă ceva

Cu greu încerca sa si îndepărteze mâinile de cătușele ce i le ținea strânse una lipita de cealaltă

A înghițit în sec înainte de a se lipi cu totul de peretele din spatele ei, lacrimile făcând u apariția, ajungând sa ude materialul ce l avea înfășurat în zona ochilor

S: unde sunt? Se întreabă aceasta singură

Și a tras nasul speriata, urechile ei fiind ațintite pe orice sunet din jur

S a bagat mai mult în perete când cateva voci slabe s au făcut auzite de la depărtare, dând ui mii de fiori

Câteva scârțâituri s au făcut auzite din partea stânga, aceasta ajungând sa si aplece capul, frica cuprinzând o

- vreți sa o mutam în camera? Întreabă acesta în timp ce pășea spre fata
Kan: nu, duceți o în camera mea, aveți grija sa nu o scăpați, mai ales acum ca s a trezit! Spune acesta în timp ce o privea

Sorana și a mărit ochii când a auzit acea voca mult prea cunoscută, acest lucru a forțat o sa si ridice capul din podea

S: cine sunteți? Ce vreți de la mine?! Tipa aceasta speriata spre cei 2 barbati
- o iau acum domnule?
Kan: ia o! Spune acesta serios
S: stai...nu pune mana pe mine! Încearcă aceasta sa se îndepărteze chiar dacă în fata ei era totul complet negru

Câteva lacrimi i au aparit în coltul ochilor când a simțit o mana destul de grea pe bratul ei

S a simțit trasa cu forța în picioare, ajungând sa nu mai simtă pământul sub picioarele ei

Bărbatul a aruncat o pe umărul lui, ca mai apoi sa înainteze spre ușa

S: lasă ma, lasă ma jos! Tipa aceasta în disperarea de a scăpa din brațele lui

~~~~

Ochii ei au rămas blocați pe chipul bărbatului din fata ei

S: tu ești...șoptește aceasta socata
Kan: chiar eu, bucuroasă sa ma vezi? Ranjeste acesta spre fata ce s a tras puțin mai în spate, un sentiment de neliniște s a făcut simțit

A început a tremura când kan s a ridicat în picioare, ajungând sa pășească încet spre ea

Kan: mi ai ușurat munca, știi? Dacă știam ca o sa vii tu la mine, nu ma mai chinuiam sa mi bat capul cu tot felul de planuri! Ranjeste acesta slab spre Sorana ce a simțit cum totul se prăbușește în jurul ei
S: p-plan? Întreabă fata speriată
S: nu știu ce vrei sau unde vrei sa ajungi, dar deja ți am zis ca nu vreau sa merg cu tine....
Kan: crezi ca asta se compara cu ceea ce s a întâmplat atunci? Își ridica acesta o sprânceana amuzat spre Sorana
S: atunci ce vrei? Încearcă aceasta sa se îndepărteze din ce în ce mai mult de el
Kan: nu mai vreau nimic cu tine, dar vreau ceva de la tine! Spune acesta serios
S: ceva, ce-e? Il privea aceasta speriata
Kan: nu am timp de povesti, diseară la ora 19:00 sa cobori jos la masa, altfel o sa ramai aici nemancata, doar nu vrei sa ti începi munca fara pic de energie, nu? Ranjeste acesta din nou
S: mun..ce fel de munca? Se aproape aceasta mai mult de marginea patului
Kan: somn ușor! Râde acesta subtil la sfârșitul propoziției înainte de a ieși pe ușa
S: staaai! Tipa aceasta după el, timp în care încerca să ajungă cât mai repede la ușa

Și a așezat mana pe clanta vrând să l ajungă din urma, dar norocul nu era de partea ei, ușa fiind închisa cu cheia

S: te rog, da mi drumul!! Își izbea aceasta pumnii puternic de suprafața ușii

~~~~

Rm: aici erai! Spune acesta în timp ce închidea ușa în urma lui

Jimin și a ridicat privirea nepăsător spre RM ce a ajuns sa si de ochii peste cap