Datoria! |P.Jm|

#33#

Jm: aloo!! Își pocni degetele în fata fetei pentru a ii atrage atenția

Și a închis ochii pentru câteva secunde, intrase într o transa sublima

Și a dus o mana n zona tamplei, un soi de amintiri dureroase și au făcut prezenta

A privit în jur speriata, se simțea complet depășită de situație

Jm: ma asculți când vorbesc cu tine? Paseste acesta încet spre ea
S: da-a...încearcă aceasta sa între cu totul în realitate
Jm: am zis sa mergi sus cu mine sa vorbim cu calm! Repeta acesta din nou

Nu a spus nimic, a preferat să i ignore cererea exact asa cum a făcut el

Privirea ei cazu pe chipul celui mic, un sentiment de vinovăție o macina cu totul pe interior

Și a făcut curaj sa înainteze spre Jim, simțea nevoia sa ii audă glasul

A căzut în genunchi în fata lui, voia atât de mult sa ii ceara scuze, acceptând sa se înjoseasca doar în fața lui, știind cât de mult i a greșit

L a privit cu zambetul pe buze, nu putea plânge, nu voia sa l sperie

S a abținut atât de mult cât timp își întindea o mana n spre el

S: ma numesc Sorana. Spune aceasta încet

Cel mic a privit o pentru câteva secunde, ca mai apoi sa si ridice privirea spre tatăl sau ce a aprobat printr o simpla mișcare a capului

Jim: Jim mă numec..își aseaza acesta manuta pe 2 degete ale fetei
S: eu...ma bucur nespus de mult sa te întâlnesc! Zâmbește aceasta fericita
Jim: ține esti? Întreabă acesta direct

A privit în jur agitata, se simțea atât de încolțita, chiar dacă nimic nu o presa

S: sunt...și a ridicat privirea spre femeia din fata ei când aceasta l a îndepărtat pe cel mic de lângă ea

Voia atât de mult sa tipe și sa o împingă de lângă fiul ei, dar s a abținut

S a ridicat în picioare, ajungând sa o privească nervoasă din cap pana in picioare, totul fiind prezent sub privirea lui Jimin

Jm: du l sa mănânce, deja e târziu, dupa il bagi la somn! Ii spune acesta fetei de lângă copil ce a aprobat, ajungând sa si încrucișeze degetele cu cele ale lui Jim, ambii pășind spre bucătărie

Sorana a rămas sa privească îndurerată spre cei 2, ea trebuia sa fie în locul ei, ea trebuie sa îl tina de mana, ea trebuie sa aibă o familie...ea trebuie sa fie ferici...da

Și a lăsat privirea în jos, trebuia sa plece, locul ei nu mai era acolo

S: mulțumesc ca m ai primit, și îmi cer scuze pentru deranj. Spune aceasta încet
Jm: hai în camera mea, trebuie sa vorbim! Spune acesta serios
S: e ok, trebuie sa plec, nu pot...
Jm: nu mi pasa ce treaba ai, mergem în camera mea și vorbim ceea ce trebuia sa vorbim acum mult timp! Ridica acesta tonul nervos

S a îndepărtat de el, trebuia sa plece, psihicul ei o lua razna

S: o putem face alta data! Spune aceasta "nervoasă", ajungând sa pășească grăbită spre ușa

Și a așezat mana pe clanta vrand sa o deschida, dar cineva i o lua înainte

A tresărit speriata când în fata ei își facu prezenta RM într-un mod mult prea grabit

Și a pierdut echilibrul, ajungând sa se lase pe spate, încă puțin și făcea contact cu podeaua, dar...

Rm: esti bine? Întreabă acesta confuz in timp ce încerca să îi vadă chipul, parul acoperind tot, plus mana ce si o ținea strans în jurul taliei ei pentru a o tine în picioare