Datoria! |P.Jm|

#31#

2 săptămâni mai târziu:

S: lasă ma! Striga aceasta nervoasa în timp ce încerca să scape din ghearele lui
Kan: curvo, iti bati joc de munca mea?! Tipa acesta înainte de a o împinge, aceasta ajungând sa cada pe suprafața patului

Și a ridicat privirea înlăcrimata spre el, timp în care strangea din dinți

S: nu a-am putut-t...spune aceasta cu greu
Kan: nu ai putut? Întreabă acesta printre dinți înainte de as ridica palma

Fără mila i a plesnit obrazul stâng, în ochii lui putând sa se observe ura și obsesia de a se răzbuna asupra ei

Și a așezat încet mana pe obrazul lovit, ochii ei fiind ațintiți asupra lui

S: crezi ca e atât de ușor?! Ridica aceasta tonul la Kan, acesta începând a rade într-un mod nervos
Kan: nu mi pasa cum e, o sa o faci și punct, știi destul de clar ce mi ai promis! O privea acesta superior
Kan: vrei sa schimb foaia? Își ridica acesta o sprânceana întrebător

Fata și a ridicat privirea speriată înainte de a și misca capul în stânga si n dreapta

Kan: foarte bine, ia și pregătește te, în 2 ore ai alt client.
Kan: vezi poate de data asta nu o sa l mai lovești și o sa ti faci treaba cum trebuie! O apuca acesta de rochie, ajungând sa o tragă spre el
S: ok, ok, acum lasă ma! Îl împinge fata vrând puțin spațiu și singurătate
Kan: nu ești bună de nimic...spune acesta pe un ton nervos în timp ce trântea ușa în urma lui

Odată ce ușa i a fost închisa în fata, a putut da drumul lacrimilor linistita știind ca nimeni nu ar putea sa o vadă

Își freca locul lovit vrând să și amelioreze durerea, pașii ei formând un sunet slab în camera

Și a strâns genunchii la piept, timp în care strangea nervoasa cearseafurile în pumn

S: mi-e atât de dor de voi...ii fuge acesteia mintea la cei 2

~~~~

Yon: domnule Park! Striga aceasta prin toata casa

Jimin ieși grabit din biroul de jos, ochii lui cautand o pe această

Jm: sunt aici! Striga acesta din fata ușii biroului
Yon: Jim plânge încontinuu, nu știu ce are, put...nu reuși sa si termine propoziția din cauza lui Jimin ce trecu alergând pe lângă ea

Îngrijorat a întrat în camera lui, timp în care își întindea bratele pentru a îl putea cuprinde

Jm: tati, ce s a...îl ridica acesta în brate, ochii lui analizând fiecare părticică din corp

Cel mic se baga cu căpușorul mai adânc în scorbura gatului sau, printre buzele lui ieșind mii de suspine neînțelese

S a așezat în pat, nimic ce iar putea atrage atenția asupra unei rani sau ceva ce i ar fi putut provoca durere nu s a observat, doar lacrimi fără vreun motiv

Jm: te simți rău? Întreabă acesta știind ca nu ii va răspunde...

Îngrijorarea îl macina de viu, ajungând sa si contacteze medicul personal

~~~~

Jm: e ceva grav? Se plimba acesta înainte și înapoi prin fata doctorului
D: nu are nici o durere, copilul este colegat cu mama lui, tot ce simte ea, simte și el si invers, plus ca lipsa ei ii îngreunează cresterea foarte mult, fizic si psihic...(nu știu dacă este adevărat asta, dar ne prefacem și noi ca e)
Jm: ce ar trebui sa fac? Își ridica acesta privirea de pe cel mic spre doctor
D: ar trebui sa o aduceți pe mama, măcar câteva luni sa l hrănească, are nevoie de ea...