Povestea ei începe cum se termină toate basmele pe care le-am citit în copilărie. Unii am putea să spunem chiar că frumoasa Chastity este copilul Cenușăresei și al prințului fermecător.
Însă mama ei nu este Cenușăreasa.
Tatăl ei vitreg nu este p...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
🌸
Nu știu de ce îl trag spre mine, nu am niciun motiv să îl trag spre mine. Ar trebui să îl împing, nu să îl vreau mai aproape. Totuși, nu simt fundul piscinei sub picioare – nu e ca și cum aș avea cum, ținând cont că sunt în jurul lui cu picioarele – și nu vreau să îmi dau drumul și să mă înec. Oare m-ar lăsa să mă înec? Nu, normal că nu. Nici chiar așa.
Îi văd mărul lui Adam mișcându-se de sus în jos de câteva ori. Bine, înțeleg de ce eu nu mă mișc, doar aproape am murit. Dar el de ce nu îmi dă drumul? Începe să mă doară piciorul care este cățărat pe umărul lui. Doar apa nu mai este o problemă atât de mare, încep să mă obișnuiesc cu temperatura. Nu îmi mai este atât de frig în ea. M-am încălzit. Așa că, deși aș prefera să facă un pas în spate, nu mă deranjează să mai rămânem puțin așa. Pot ignora piciorul îndurerat o vreme. Ca să nu mai spun că am o ocazie perfectă să îl privesc. Aleg să profit de ea și să îmi iau capul de pe umărul lui. Dau de o pereche de ochi care mă analizează la rândul lor. Sunt negri. Negri-negri. Foarte negri. Stau la doar câțiva centimetri de chipul lui și dacă nu aș cunoaște anatomia ochiului, aș zice că are doar o pupilă gigantică. Are chipul oval și foarte bine proporționat cu trăsăturile sale. Ochii îi sunt foarte mari și plăcut de privit. Îmi place să mă uit în ochii lui. Are și un mic început de barbă, pe care probabil nu l-aș putea observa dacă nu aș fi aproape lipită de el. Da, e frumos.
Și eu mă holbez prea mult la chipul lui, încât să mai fie acceptabil să stau agățată de el.
Probabil am o expresie amuzantă. Îi văd un zâmbet slab formându-i-se pe buze. Îi simt brațele din jurul meu încordându-se cu doar câteva secunde înainte să mă ridice și să mă scoată din apă, așezându-mă cu fundul pe marginea piscinei. A făcut-o fără să depună niciun fel de efort. Nimic de pe fața lui nu s-a clintit când m-a luat pe sus. Îmi descolăcesc picioarele de talia sa și îl urmăresc pe măsură ce iese și el din piscină folosindu-se de brațe, la câțiva milimetri mai în dreapta mea. Trece pe lângă mine și cred că se duce la șezlong. Un moment mai târziu, îi simt mâinile pe umerii mei atunci când îmi așază un prosop pe ei.
Știu că e puțin ridicol, dar nu mă ridic. Rămân cu picioarele în apă până la genunchi. Îmi ajunge puțin și la coapse, fiind este o piscină din acelea din care apa iese puțin pe afară. Dar nu mă deranjează. Nici nu vreau să mă ridic, să fiu sinceră. Prefer să mai stau aici până îmi recapăt respirația și bătăile inimii îmi revin la normal. Acum că am ieșit din apă, îmi este din nou frig, așa că îmi trag mai bine prosopul pe umeri.
Poate ar trebui să încep să îmi șterg părul, dar nici asta nu fac. Pur și simplu rămân pe marginea piscinei, bălăngănindu-mi picioarele în apă. Când vede că nu am de gând să plec, se așază și el lângă mine. Nu mă uit spre el, dar îl simt lângă mine. Sunt conștientă de fiecare respirație a sa.
