Atat am avut de spus

O plimbare nevinovata

      După ce a plecat mi-am dat seama ca mi-e imposibila aceasta misiune . Helena ! Creaturile astea ti-au ucis părinții! Tipa la mine subconștientul.
  
Inima îmi bate și.....Nu ! Trebuie sa te razbuni ! Iau pamatuful si termin cât de repede pot , astfel încât sa nu mai dau de el apoi ma închid în camera mea.

  Întinsă în pat îmi apare în fata ochilor imaginea lui , și simt ca înnebunesc!  Ma duc la fereastra și observ o gradina frumoasa afara , ce seamănă cu cea de acasă. Îmi iau pelerina și merg afara.

Încep sa privesc cu dragoste și dor florile vrând sa fi fost cu Asher și Emma...le simt lipsa și mereu ne distram împreună. Privesc medalionul pe care mi l-a dat Asher și mirosul lavandei îmi infunda nările. Simt ca vreau sa plâng , dar trebuie sa rămân puternică,  dacă un demon o sa-mi ucidă prietenii , apoi ma voi simți complet vinovata și n-am sa mi-o iert !

Observ undeva , intr-un colțișor al grădinii o tufa frumos mirositoare de lavanda . Ma apropii de ea și încep sa mângâi florile frumoase . Stand asa și gândindu-mă la casa , la Asher,  la Emma , o mana se ivește pe umărul meu .

Din reflex , o apuc și trântesc persoana pe jos vrând sa ma duc la gatul lui. Dar ma prinde de mâini și suntem în poziti inversa a celuilalt  .

Privesc mai clar și observ ca , persoana de pe mine e Printul Întunericului  .

- Asta e a doua oara când ma dobori !

Ma uit la el , confuza și ii zic :

- E un reflex ! Eram concetrata asupra a ceva și m-ai speriat !

- La ce te concentrai?

- La....la flori...îmi aduc aminte de cineva... Încep sa ma întristez , și chipul lui la fel,  apoi se da de pe mine și ma ajuta sa ma ridic .

- Sunt , importante aceste persoane,  presupun...

- Da ! Sunt..familia mea,prietenii mei...alinarea mea și umplutura golului din inima mea...

- Prie....A  , ok ! Apoi stam câteva clipe de tăcere.

- Da , dacă îmi permiți sa întreb , care e cauza golului din inima ta ?

M-am blocat ,și o furie se ivește în mine  , voiam sa tip la el și sa ii spun ca un demon mi-a ucis părinții, și ca sunt aici sa ma razbun !

- Nu contează , eu..ma duc sa dorm ..

Dau sa plec , dar el ma prinde de mana și ma întoarce cu fata spre el.

- De ce fugi de mine iubit-o ? Am făcut ceva ? Apoi îmi pune mâinile pe umerii lui. Ce te face sa suferi ? Ce te amăgește? Spune și am sa...

- Sa ce ?! Ce ai sa faci ?! Spun eu răstit.  Cum poți tu , Printul Întunericului sa vindeci o muritoare de durerea pierderii?!!

El se oprește și ma fixează cu privirea și avea atunci realizez ce am scos pe gura.

- Durerea pierderii ? Pe...pe cine ai pierdut ?

- Nu contează , acum dacă îmi permiți...

Dar el ma prinde de mijloc și ma trage mai tare spre el. Ma privește cu ochii lui frumoși și sclipitori apropiindu-se de buzele mele  . Aproape ca ii simt respirația.

Apoi îmi amintesc de imaginea părinților mei uciși  și ma retrag din bratele lui fugind cât am putut de repede.