O alegere grea

157 4 0
                                    

   Ma duc cu Carmen în curte și îmi da o foarfeca :

- Tu cureți partea asta iar eu pe cealaltă!

- Dar nu am făcut-o ieri?

- Nu mi se pare prea aranjata  ! Apoi îmi întoarce spatele și se duce sa-si facă treaba . Ma enervează ! Dacă nu-i convine sa facă ea  !

Ma apuc sa tund florile .

- Cum merge?

Îmi întorc privirea , iar Amadeus sta în spatele meu.

- Bine , mulțumesc!

- Nu făceai și ieri asta ?

- Ba da , dar nu e mulțumită..

- Ce ghimpe!

- Mda...spun eu râzând. Rade și el.

- Varul meu e un tip cool ! Chiar dacă e Printul Întunericului , asta nu înseamnă că e rău. Asa i-a fost scris , nu toți ne scriem soarta...Dar  , tu pari o fata drăguța,  și finuta ! Sunt sigura ca o sa-l încânți!

Apoi îmi arunca un zâmbet.

- Mulțumesc pentru încredere!

- N-ai pentru ce ! Apoi da sa plece , dar se oprește . Sa nu-mi strici încrederea în tine , altfel o încurci!

Un nod îmi apare în gat și încerc sa spun un " da " , însă tot ce reușesc sa fac este sa dau din cap.

Dacă o sa afle cine sunt ? Dacă o sa ma descopere iar apoi ma vor tortura pana or sa afle tot de la mine? Helena ! Ești razboinica  ! Toată viata ai luptat pentru ziua asta  !  Asa e subconștientule! Trebuie sa rămân puternica! M-am antrenat toată viata mea ! Nu pot sa dau înapoi !

Ma reapuc de curățat plantele , iar după ce termin ma îndrept spre ușa palatului.  Dau sa deschid , dat aceasta este deschisa de altcineva . Printul !

- Majestate ! Și fac o plecăciune.

- Helena! Chiar te cautam ! Apoi ma apuca de mana și ma duce intr-un dos al curții unde sa nu fim foarte vizibili. Ma lipește de un zid. Tot nu am aflat răspunsul tău  !

- Răspunsul? A...răspunsul...

- Da , deci ?

- Eu...adică...eu....

- Helena?

Nu știu ce sa-i spun ! Dacă accept , după o sa fie dubla trădare,  dr încredere și de dragoste ! Îl iubesc,  iar dacă accept nu am sa fac decât ca totul sa-mi fie mai greu.

- Eu...Dau sa apun ceva dar printul își pune o mana pe talia mea și se apropie mai tare de mine.

- Nu fi agiatata , îmi spune cu calm , înțeleg, ești speriata  , dar dacă accepți  , îți promit sigurant și viata mea !

- Eu , sunt doar...nu știu ce sa spun...adică știu,  dar...

- Ai nevoie de curaj !

Și fără sa mai spun nimic se apropie de mine și ma săruta .

- Uite-ti o mica doza de curaj !

Fac ochii mari și simt cum ma rușinez.

- Ești frumoasa cad rosesti...

- Majestate , ma stanjeniti..

- Nu ai de ce iubit-o! Si-mi săruta mâinile. Deci ?

Îl privesc în ochi și...

Atat am avut de spusUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum