O placere desavarsita

189 7 0
                                    

- Majestate ! Au scăpat niște demoni în lumea oamenilor ! Majestate , unde sunteți?

Printul se uita la mine , îmi săruta dinou mâinile și se duce la purtătorul de cuvânt. 

Demonii au scăpat în lumea oamenilor? Deci...nu printul ii eliberează?  Of ! Ce-i în capul meu!

Îmi iau uneltele și ma duc în palat. E clar ca n-am sa scap pana când nu-i voi spune ce simt pentru el. 

O caut pe Carmen , sa-mi mai dea ceva de făcut.

- Carmen ! Carmen!

Umblu pe toate coridoarele și nu o găsesc. Pana ajung pe un hol sin aripa de vest și se aud niște zgomote dintr-o camera . Deschid și o vad le Carmen cu...Un cavaler !

- Ma scuzați!  Apoi închid ușa și ma îndepărtez de ei. Doamne! Nu ma așteptăm la asa ceva din partea lui Carmen. În minte îmi apar momentele cand printul ma săruta. Ce sa-i spun ? Sa accept ? Asa as putea fi în avantaj și mi-ar fi mai ușor sa îmi duc planul la capăt! 
Dar sentimentele?....Oh !

Trr trrrrr!

Îmi scot telefonul din buzunar și răspund.

- Alo ?

- Helena ? Sunt Ryder!

- Da ! Spuneți !

- Cum merge ? Am auzit ca ai pătruns în castel .

- Stați sa ma dau intr-un colt...ma duc undeva într-un colt. Da ! Am pătruns în castel .

- Și? Când putem acționa?

- S..sâmbăta  , se da un bal ! Vor fi toți demonii din regat .

- Super ! Ce rapida ești!  Sunt mândru de tine !  Te-ai apropiat de print ?

- C-am da..

- Adică?

- M-a întrebat dacă vreau sa ii fiu iubita...

- Accepta ! Ai fi în avantaj !

- Dar eu..

- Am niște treaba, mai vorbim ! Tine-o tot asa ! 

Și închide.

- Tu nu înțelegi ca îl iubesc ! Și apoi îmi dau seama ca am spus cu voce tare. Ma uit sa vad dacă e cineva . Și când  ma asigur ca e liber ma duc sa fac ceva fără sa-mi spună Carmen, deoarece e " ocupata ".

Și trebuie sa accept propunerea printului. Nu ca ar vrea Ryder,  ci , dacă tot o sa pornesc un războiacar sa petrec niște clipe frumoase alături de bărbatul la care țin! Dar..pe care îl trădez..

Ma duc în biroul lui . Bat .

- Intra!

Deschid ușa,  iar printul era în birou.

- Helena! Intra!

Cu pași mici intru și ma asez.

- Presupun ca ai venit sa-mi dai un răspuns!

- Da , eu....Eu vreau sa fiu iubita d-voastră!

- Serios !?

Se ridica de pe scaun și vine la mine așezându-se pe un genunchi .

- Iubita mea..si-mi săruta mâinile , m-ai făcut foarte fericit acceptând sa-mi fii iubita ! Și zâmbește. E atât de fericit ! Ca un copil...ma îmbrățișează și îl îmbrățișez și eu. Se simte atât de bine.

Ma ia de mâini și ma ridic în picioare , apoi mi le pune pe pieptul său și matrage aprope de corpul lui . Își pleacă capul și ma săruta pe frunte apoi îmi atinge buzele . Ma strânge tare aprope de el . Ce bine se simte dragostea...

Atat am avut de spusUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum