shibal | Tae Hyung

a fost nevoie de planul B

A trecut mai mult de o luna de la incidentul cu Tae-hyung si Eun-ji. Totul a continuat ca de obicei. Eun-ji și a ținut gura,sperand că totul se va îndrepta,iar Tae-hyung s a potolit.

Acum,Eun-ji se află in parc cu iubitul  ei,totul e liniștit. Cei doi se plimba pe aleile slab iluminate ale parcului,povestind si ținându se de mână

—stii,iubito,mă gândeam...ce ar fi să mergem la mine? Comandăm ceva,ne uitam la un film,plus de asta e sfârșit de săptămână. Nici nu mi amintesc ultima dată când am petrecut un weekend împreună..

—nu știu ce sa zic Jun,weekendul asta aș fi vrut să stau mai mult cu Jisoo,saptamana asta a fost de la amiază și n-am prea apucat sa ne vedem

—atunci doar azi? Shibal,Eun-ji,mereu mă dai de o parte pentru sora ta! Nervos,Seo-jun ii lasa mana fetei și o ia înainte mergand într-un ritm alert

Eun-ji nu se sinchisește să o ia după el. Mereu când ies împreună Seo-jun incepe cu nemulțumirile lui,se supără si pleacă,dar ii trece in maxim două ore.

Rămasă singura,Eun-ji își scoate telefonul,isi baga căștile in urechi si o ia la pas către casă

(apel telefonic)

—Eun-ji,pe unde ești? Întreabă sora ei,glasul acesteia dându i de înțeles că este îngrijorată

—sunt in drept cu non-stopul din cartier,in cinci minute ajung acasă!

—bine,te aștept,ai grija pe drum!

Astea fiind spuse,apelul se încheie,iar Eun-ji continua să asculte muzica până acasă

De când a intrat in cartier,o senzație ca si cum ar fi urmărită si a făcut prezența. Dat fiind faptul ca,locul in care cele doua locuiesc e un loc destul de sigur,lui Eun-ji nu i a trecut prin gând ca ar putea fi urmărită,pana în momentul in care văzuse cu coada ochiului o umbră in spatele ei

Panicată,Eun-ji dă să își sune sora,dar înainte sa apese pe butonul de apelare,respectiva persoană din spatele ei o lovește cu ceva in cap. Din acel moment Eun-ji a rămas inconștientă

                                   ✶

                           

Raze de lumina ii intră pe sub pleoape,o durere de nedescris se face prezentă in tot corpul femeii. Clipeste de cateva ori pentru aș regla vederea,studiind apoi cu atenție încăperea in care se află

Eun-ji se află între patru pereți,o camera fără geamuri,cu beton ce servește drept podea si un bec răspunzător de lumina ce o facuse sa se trezească. In fața ei e o ușă maro,facuta lin lemn masiv,in dreptul căreia stă un scaun din acelasi material

Panicată,aceasta își caută in buzunar,sperand că o sa dea de telefonul ei,dar in zadar,cineva il luase înainte să o plaseze in acea încăpere

Se aude sunetul unei chei introduse in broasca ușii,urmand ca aceasta sa se deschidă pe ea făcându și apariția nimeni altul decat Kim Tae-hyung

O data ce-l vede,dă sa se ridice,atunci constanta că e legată-n lanturi de niște tije de metal ce vin din perete

—văd că nu ți-a luat mult să îți revi,se aude bărbatul spunând,in timp ce se așează pe scaunul de un maro castaniu

—ce înseamnă asta? Întreabă Eun-ji,incercand cu putință să rămână la același ton

—am încercat sa te iau cu frumosul si n-a mers,a fost nevoie de planul B

—faci asta pentru că te am refuzat? Ai probleme,zău de nu...

—daca ai fi recunoscut faptul că mă placi nu s ar fi ajuns aici,Eun-ji! Face o pauza dureros de lungă,fiind cu ochii pe șatena ce stă în fața lui pe un beton rece si mizerabil,urmand sa continue să vorbească

—acum,e alegerea ta:ori recunoști și ieși de aici,ori...  Atât,se ridică se iese in încăpere,lăsând-o pe Eun-ji într-o liniște ca de înmormântare

                                ✶

—nu ma pot liniștii,Tae! Și te rog,nu mi mai cere asta,e vorba de Eun-ji până la urmă,dar sinceră sa fiu pare ca nu-ti pasă! Jisoo,satula de comentariile asa zisului ei iubit pufnește. Sora ei mai mică nu a ajuns acasă aseară,iar acum e in jur de ora 12 la amiază. Cel mai mult o enervează faptul că politia nu o să facă nimic decat dupa cele 24 de ore necesare pentru a fi puși în alertă. Ii e frică de faptul că nu o s-o mai găsească,iar chiar daca o s o facă o sa fie probabil despicată in două,fara organe, ochi, dinți si păr pe întreg corpul,că va fi nevoie de monstre ADN pentru a o recunoaște. Sau de faptul ca singura rămășiță din ea o sa fie,cel mai probabil limba sau degetul mijlociu,din motive evidente. Iar Tae-hyung,ei bine... privește plictisit fiecare scenă a surorii lui Eun-ji. Știe foarte bine unde se află si de ce,dar ar fi un dobitoc să recunoască ăsta. Abia așteaptă sa scape de gura lui Jisoo și să se preocupe cu relație dintre el si sora ei mai mică. Mereu se gândește la ea. La sex. La ea si la sex. Ar putea crede că asta e motivul principal pentru care o ține sechestrată între patru pereți,dar nu e doar atât. Lipsa ei de naivitate și faptul că se ține tare încercând să nu recunoască faptul ca e îndrăgostită de el il face să fie si mai înnebunit după ea pe zi ce trece. Ar vrea s o aibă doar pentru el,fara alt cineva in jur care sa le strice armonia.

Ar trebuii să o pună sa scrie o scrisoare pe care apoi sa i o trimită lui Jisoo.

Undeva pe masă,un telefon se aude vibrând. Jisoo se repeta la el,sperand ca apelantul sa fie Jisoo,dar toată sclipirea si speranța din ochi dispar o data ce vede cine este defapt apelantul.

—da,Seo-jun?

—Unde e Eun-ji? Nu dau de ea de aseară,am sunat o de nenumărate ori dar îmi intră căsuța vocala. Mi e frică sa nu fie supărată pe mine... In vocea lui se auzea o oarecare fărâmă de reget,ii pare rău că s a certat cu iubita lui seara trecută pe subiectul "Jisoo" care știe că o deranjează atât de mult. Tot ce vrea acum e să știe dacă Eun-ji e bine.

—nu știu unde e,nici eu nu dau de ea. Ar fi trebuit să o aduci acasă,e numai vina ta! Cu nervii la pământ,Jisoo încearcă să găsească un vinovat pentru situația în care se află. Ar da vina pe oricine pentru dispariția misterioasă o surorii ei,până si pe ea. O sa anunț politia in cateva ore,asta daca nu se întoarce până atunci....