shibal | Tae Hyung

ești ca o adolescentă la prima iubire

*Eun-ji pov*

Într-un final am ajuns la apartament,cu Taehyung pe urmele mele. Nu știu de ce a venit aici,din moment ce Jisoo e la muncă la ora asta.

Mă îndrept spre camera mea,iar spre surprinderea mea Taehyung vine și el după mine

-mă calci pe nervi,poți te rog să nu te mai ți așa după mine? Mă răstesc,iritată tot o dată de comportamentul copilăresc al bărbatului

-ești așa o pabo,Eun-ji,chiar nu observi? Vocea lui joasă,modul in care ma privește... pur si simplu ființa asta ma lasa cu fiori de fiecare data când se uită in ochii mei,are o influență prea mare asupra mea,iar treaba asta mi displace enorm

Dintr-o mișcare mă lipește de peretele rece al camerei,inca prividu mă insistent in ochi. Isi urca una din maini pe perete și isi lipește corpul de al meu. Îmi pun mâinile pe pieptul lui încercând să-l îndepărtez de mine,dar acesta îmi prinde încheieturile cu palma și îmi duce mâinile deasupra capului

-sau poate te prefaci că nu observi. Chiar așa îți place să te minți singură,kitten? Imi șoptește el in ureche. Respirația sa mentolata pe fata mea nu face decât ca alt fior sa mi străbată șira spinării.

Râd ironică la afirmația bărbatului,ca sa mi ascund adevărata stare pe care o am in momentul de față. La ce se referă? Si a dat seama ca simt ceva pentru el? Naah,e imposibil. Si ia uite cum individul de fața ma face să vorbesc singură...

Imi dau ochii peste cap, încercând sa l privesc fara nici un fel de emoție. Exact asa cum o face si el

-"uite,vezi? Imi pot controla emoțiile!" asta mi spune privirea ta. Degeaba le poți controla daca se vede prin gesturile tale ceea ce simți,deșteapto! Stiu de mult ca ma placi,e evident. Îmi dă drumul încheieturilor,in timp ce cu cealaltă mână strânge încet materialul cămășii de pe mine

-aici te înșeli! Cum m ar putea atrage asa un antipatic? Încerc eu sa ma țin tare,chiar daca simt un nod in gât,abia pot articula cuvintele din cauza lui

-atunci de ce nu mă respingi? Daca nu te atrag de ce tremuri la fiecare atingere? Ești ca o adolescentă la prima iubire,Eun-ji.

-da' tu de ce nu ieși din camera mea? Hai, repejor!

Si uite asa i am dat lovitura. A rămas surprins de reacția mea. L am impins de la spate afară din încăpere. Abia așteptam să-l văd afară din camera mea

-ce e in neregulă cu el? Mă lipesc cu spatele de ușa,ațintindu mi privirea pe geamul din fața mea. Cred ca ar trebuii să ies afară din casă

________________

Caut ceva cu care sa ma îmbrac deja de o oră,am vorbit cu Yun-a si încă alte câteva colege să ieșim in seara asta, mâine având curs de la patru după amiaza

Imi vine sa ma dau bătută,să trag o pereche de pantaloni si un top pe mine si sa ies așa,dar imi aduc aminte de ultima rochie pe care mi am cumpărat o. O rochie neagră si cam sexy,e destul de scurtă,cu două rupturi pe mâneci,o parte din talie e dezgolită,iar zona de deasupra sânilor e deasemenea la vedere. Mă duc către dulap continuând să scotocesc

(Daca pot sa pun poze,de ce nu?)

"Cum naiba am uitat de tine?" Îmi spun in gând in timp ce scot rochița din dulap,tot o data începând să mă rog să mi mai fie bună,dat fiind faptul ca am luat o acum ceva vreme

Îndes repede toate hainele de pe podea si pat înapoi in dulap,trag pe mine o pereche de pantalonași scurți și o pereche de dresuri ,rochița,si ma duc in baie pentru a mă machia

________________
(Perspectiva Taehyung)

Fata asta mă înnebunește mai tare pe zi ce trece. De ce nu vrea să recunoască ce simte pentru mine,de ce vrea să își ascundă sentimentele,de ce nu vrea sa fie a mea...? Toate gândurile astea îmi umplu mintea,nu mai gândesc limpede de când Eun-ji e în viața mea. Am incercat cu toată ființa mea să-i dau de înțeles că o plac,că o vreau doar pentru mine, înțeleg că,când era mai mică nu înțelegea lucurile astea,dar acum e majoră si destul de matură. Ii place atât de mult să se joace cu nervii mei,știe că o plac dar mă ignoră...

Vocea ei mă face sa ies total din gândurile mele
-încă ești aici? Un mic zâmbet îmi încolțește în colțul gurii la auzul vocii ei,îmi întorc privirea către ea rămânând oarecum surprins
"Atât de frumoasă...". Imi spun în gând fiind cu ochii pe ea

-Eun-ji,unde crezi că pleci îmbrăcată așa? Mă ridic de pe canapea și mă duc lângă ea. Fata asta măcar gândește? Rochia de pe ea e aproape inexistentă,chiar dacă arată bine,nu poate ieșii așa din casă. Cel puțin nu fără mine.

-de când e treaba ta cum mă îmbrac eu? Mi se răstește ea cu obrăznicie,dece nu își da seama că nu i vreau răul?

-Eun-ji,poți te rog să cooperezi umpic? *îmi urc mâinile pe talia ei* Rochia de pe tine pe lângă faptul că e scurtă,îți lasă si abdomenul la vedere,nu știu unde,sau cu cine ieși,dar te rog sa dai asta jos de pe tine,doar eu,si numai eu am voie sa te văd îmbrăcată așa!