Dangerous Passions

Capitolul 8.

După câteva minute Evelyn a ajuns la mine.

- Hei!spune în timp ce intra pe ușă.

- Hei Ev'. Vino.

După ce ne-am așezat am stat vre-o 3 ore vorbind,uitându-ne la filme și mâncând tot felul de prostii.

- Aris.. Eu mă duc până la baie.

- Sigur. Du-te.

Evelyn a plecat la baie iar eu întind mână plictisită în bolul cu popcorn. Brusc, se aude o bătaie în ușă. Cine o fi la ora asta? Ma ridic de pe canapea și pornesc spre ușă. Apuc clanța și trag de ușă uitându-mă apoi cine e... Și rămân cu ochii ațintiți în ai lui.

- Ce cauți aici?spun.

- Am venit să...vorbim.spune calm.

Sa vorbim? Ce să vorbim? Nu avem ce vorbi,mai ales ca Evelyn e aici. Dacă îl vede?

- Nu!spun deodată.

- Ce?

-  Nu ă..ă...nu avem ce vorbi. Sunt ocupată. Poate alta data.spun zâmbind-i grandios.

- Ce ai de făcut atât de important încât sa nu poți vorbii cu mine?spune.

- De ce e atât de important să vorbesc cu tine?spun întorcându-i -o cu aceeași moneda.

- Hmm.. Bine. Uite cum facem. Dacă tu nu mă lași să intru, intru singur.spune și trece pe lângă mine ajungând lângă ușa unei camere și sprijinindu-se lângă ea de perete.

- Cine ți-a dat voie?spun în șoaptă uitându-mă spre ușa băii! Sa speram că Evelyn are diaree sau ceva.. M-ar ajuta enorm.

Se încruntă ușor la mine.

- De ce vorbești în șoaptă? Și de ce ești atât de panicată?

Brusc se aude ușa băii. Am dat de naiba! Închid repede ușa de la intrare  și merg spre el deschizând ușa  de lângă el impingadu-l înăuntru și închid repede ușa cu cheia. Dă Doamne sa nu bată în ea.

- Aris? S-a întâmplat ceva? De ce stai cu mâinile pe ușa holbandu-te ca o nebuna la ea?

- Hmm? Eu?  Ușa?

- Da. Tu. Ușă.spune râzând scurt.

- Eu... Pai.. Nimic... Verificăm ușa...

- Verificai ușa...

-Da..

Evelyn ma privește  incruntată preț de câteva secunde apoi vine spre mine.

- Dă-te.spune

- Ce? Ce faci?spun panicată.

Doar nu vrea să intre în camera aia! Dacă intra și îl găsește pe Harry acolo? Nu... Nu pot sa o las să intre.

- Verific ușa...

Spune și mă dă deoparte apăsând clanța și intrând, eu nemaiputând sa reacționez. Așteptăm să spună ceva... Dar acel ceva întârzia. Pur și simplu se auzeau tocurile ei lovindu-se de parchetul camerei... Și.. Cam atât.Deja eram foarte agitata. De ce nu se întâmplă nimic.? Pana la urma picioarele mele cooperează și intru și eu în cameră. Ma uit și... Nimic. Dar cum?

- Ți-am spus eu că doar am verificat ușa.spun mandra de mine.

- Ești ciudată.spune trecând pe lângă mine și ieșind din camera.

- Mda.. Știu. E un talent de-al meu.

- Mbine.. E târziu. Hai că mă duc și eu acasă. Ne vedem mâine. A fost super. Poate ne mai întâlnim și altă dată,poate când vine și Jo..

- Când ce?spun mirată.

Când realizează ce a spus obrajii îi roșesc.

- Când nimic.. Nu am spus că.. Trebuie sa plec. Pa Aris. Ne mai vedem.spune și iese rapid din apartament.

După ce închide ușa ma bufnește rasul,căzând pe jos. Lui Evelyn îi place de Jo!

După ce am ras vre-o 10 minute în continuu, mă ridic și merg spre cameră.

Fac un pas și brusc se aude o bubuitura. Ma întorc și îmi dau seama ca sunetul provine din camera unde l-am băgat pe Harry. Ma duc rapid intra-colo și deschid ușa, numai ca să găsesc un Harry pe jos, înjurând, și....hainele din dulapul meu pe jos.

Încep să râd dinnou. Frate! Câte mai sunt.? Simt ca am sa explodez de râs cândva. Brusc îmi simt piciorul prins și într-o fracțiune de secundă sunt pe jos.

- Ce naiba?

- Dacă razi de alții așa se întâmplă.spune și începe și el sa rada de mine.

Ma încrunt la el și apoi ma bufnește din nou rasul de data asta și mai tare.

- Hai nu mai spune! Nu eu sunt aia cu un sutien negru pe cap.

Brusc, fața lui se criptează. Își duce mâna la cap și i-a sutienul. Spre defavoarea mea colturile gurii lui formează un zâmbet pervers. Îmi dau o palma mintala peste cap. Ala e sutienul meu. Am dat de naiba. Ma întind spre el și apuc sutienul din mâinile lui.

- De ce dracu mi-ai împrăștiat toate hainele din dulap,sa nu mai spun de tine odată cu ele...

- Păi atunci ar fi fost mai bine dacă mi-ai fi făcut prezentarea prietenei tale.spune nervos.

Oftez.

- Bine.. Bine.. Ai dreptate.spun și mă ridic începând să îmi așez din nou lucrurile în dulap.

Nici nu s-a sinchisit sa se ridice de pe parchet,ci îmi privea atent fiecare mișcare. E dubios băiatul asta.

- Nu te mai holba la mine!spun arțăgoasă.

Nu îmi răspunde. În schimb se ridica și începe să împacheteze haine bagându-le în dulap. După încă 2 minute am terminat.

- Îmi pare rău că m-am îndoit de tine.spune deodată cu voce groasă și încet,aproape ca șoptea.

- Nu-i nimic...spun surprinsa.

Poate ca nu e asa rău. Poate ca doar l-am judecat eu greșit.

Brusc, se aude un zgomot. Harry oftează și își duce mâna spre buzunar scoțându-și telefonul.

- Da..... Nu..... Spune.... Nu mai trage de timp și spune odată!.... Ce?..... Nici gând..... Am spus nu!.... Subiect încheiat.spune și închide telefonul.

- Ce s-a întâmplat?

- Nu te baga!spune dur.

Ei bine.. Din nou la stadiul rece..

- Ok..ok.. Nu trebuie să tipi așa.spun și îmi las privirea în jos,apoi întorcându-mă pe călcâie și ieșind din camera. M-am oprit în fața ei, stand încă cu spatele.

După câteva secunde iese și el din camera.

- Plec.spune simplu și iese din apartament.

- Pleacă.spun după ce aud ușa închizându-se. Și cu asta fiind spusă încui ușa și merg la culcare.

*~*~*~*~*
Capitol scurt. Știu,dar trebuie sa lucrez și la,, Exceptra". Pe ea ma voi baza mai mult. Dacă vă place și asta lăsați-mi un comentariu,să știu dacă totuși merita să mă țin de ea. Dacă nu..am sa postez mai rar,asa pot lucra mai mult la "Exceptra".
Bye. :*