Iubindu-i păcatele

⚜ Capitolul 7 ⚜

M-am trezit cu sunetul unei notificări a telefonului meu și m-am ridicat greoi în capul pieptului, doar pentru a verifica dacă nu cumva am dormit prea puțin. Pentru că dacă m-aș fi simțit ostenită, m-aș fi culcat la loc, azi fiind sâmbătă și de luni începând din nou școala.

Toată vacanța mi-am petrecut-o jucându-mă de-a viteaza cu Insiderii împotriva Outsiderilor, încât simt că am irosit o mare parte din ea făcând orice în afară de a mă relaxa. Nu era ușor să iau parte la acțiuni, la dezbateri și la controale.

Și categoric nu era ușor să joc un rol.

M-am întins după telefon și am văzut că însuși Valen mi-a trimis un mesaj vocal. Aproape că m-a bufnit râsul la gândul că însuși regele tăcerii s-a gândit să se înregistreze pentru un minut, un minut întreg în care să-mi transmită un mesaj.

Devenea din ce în ce mai confortabil în preajma mea, aparent.

Mi-am dus telefonul la ureche și am ascultat cu atenție ce avea să-mi zică, deși anticipam mesajul.

„Ce naiba ai căutat ieri alături de ăia doi? Să știi că m-am luat de acel papagal, doar pentru că m-a deranjat că te-au aliat cu ei. Lanea, n-ai ce căuta lângă asemenea oameni. Și nu, nu tolerez să știu că te dai de partea lor, pentru că sunt niște nimicuri și te vor folosi într-un mod nu tocmai plăcut. Știu că ai o problemă clară cu Axel și Theodor, însă nu aceasta este calea de rezolvare. Nu te pune în joc doar pentru o simplă răzbunare."

Am oftat, știind că avea dreptate. Dar ce nu înțelegeau ei era că nu îmi păsa de binele meu acum. Firește, nu aș fi făcut nimic niciodată încât să stric prietenia dintre mine, Toffy și Valen, însă nu aveam rețineri atunci când venea vorba despre Theodor și Axel.

Am ignorat mesajul și m-am pregătit să ies în oraș cu prietenii mei. Cel mai bine era dacă nu încercam să-i explic nimic blondului, pentru că nu aveam garanția că nu le va spune prietenilor săi intențiile mele.

M-am îmbrăcat destul de gros, iarna resimțindu-se asupra orașului din ce în ce mai mult, și am pornit spre cafenea, de unde eu și Quint am fost primii ajunși.

Uitându-mă pe Instagram, cât timp mă delectam cu ciocolata mea caldă, am putut observa o poză de ieri cu Valen și Theodor.

Doar că eticheta care ducea către contul lui Theodor nu apărea. M-am gândit că nu e mare scofală, că poate însuși Theodor Halquest, temutul criminal, prefera să stea departe de rețelele de socializare.

Dar când am văzut că Quint se uita la aceeași poză, pe care a apreciat-o mai mult din simplul considerent că-l simpatiza pe Valen, și eticheta apărea acolo, am luat foc.

– Theodor Halquest m-a blocat, am concluzionat. Îți vine să crezi, Quint? Theodor Halquest m-a blocat.

– Ce? a sărit și el ca ars. Ia caută-l. Poate e o eroare de la Instagram.

M-am dus repede până la bara de căutare, de unde i-am căutat numele. Dar nimic. Apoi i-am trecut pe toți ceilalți din grup și nici măcar Nirvana, cu care aveam o relație destul de ostilă, nu mă avea la block.

– De ce ar face asta? am pronunțat apăsat, simțindu-mă jignită.

Da, mă deranja. Mă deranja faptul că s-a gândit că noi nu trebuie să ne intersectăm în mediul online.

OK. Eram rivali în realitate, însă asta nu-i dădea dreptul să mă trateze așa.

– Nu înțeleg de ce te superi. Adică voi doi nici nu prea interacționați, Quint a încercat să mă calmeze.