In sfarsit. Scap de gradinita. Urc la bordul Vaporului Clasei 1.
Sunt in curtea scolii, printre parinti si copii emotionati. Imi vad noul invatator si noii colegi. Nu rezist presiunii, incep sa plang. Intr-un final (adica dupa un minut) realizez ca nu mi se va intampla nimic.
Imi intalnesc noii colegi si ma imprietenesc usor cu ei. Nu am nevoie de ajutor la teme si chiar spun ca ma descurc binisor.
Desi faceam zilnic drumul din Bucurestii Noi pana prin Colentina, imi placea.
CITEȘTI
Cum Am Invatat sa Iubesc Haosul
Non-FictionNu puteam sa am o viata mai buna de atat, chiar daca trebuie sa dau cu piciorul la multe lucruri. M-am obisnuit cu asta. •﹏•
