Pe la sfarsitul clasei a II-a, totul mergea bine. Pe toate planurile. Si educational, si emotional, si chiar mai mult. Totul era lapte si miere.
Intr-o zi, am primit o veste care avea sa imi influenteze mult viitorul. Urma sa ma mut la bloc, pe langa Colentina. Jumatate fericita, jumatate trista. Eram fericita ca nu mai trebuia sa fac turul Bucurestiului zilnic, dar eram trista ca voi parasi casa in care am trait timp de aproape 9 ani. Nu ma voi mai trezi la bunica in brate, nu ma voi mai juca prin curte cand voi veni de la scoala sau nu o sa mai am camera mea.Totul va fi diferit.
CITEȘTI
Cum Am Invatat sa Iubesc Haosul
Non-FictionNu puteam sa am o viata mai buna de atat, chiar daca trebuie sa dau cu piciorul la multe lucruri. M-am obisnuit cu asta. •﹏•
