Ganduri pe hartie :>

"E si mai rea durerea cand incepe sa iti placa"

La inceput, cand crestem si cunoastem toate starile sufletesti pe care le puteam avea de la dorinta la suferinta. Dar, doar unii stim ca de la o stare la alta poate fi un drum lung sau scurt... asta depinde de noi si de persoana noastra.

Sunt momente in viata in care cunoastem numai bucuria si fericirea, care ne face sa credem ca suntem in al 9-lea cer. Doar ne face sa credem... Dar aici am sa fac si o mica parantez referitor la cer si pamant...Sunt diferite etape prin care trec si ma gandesc uneori ca Dumnezeu a creea pamantul cu un mic scop...atunci cand simti ca esti in al 9-lea cer simti ca zbori si ca toti iti spun alaturi, dar cand nu este asa si cand simti exact opusul, atunci pot spune ca ori ai ajuns in iad ori ai ajuns doi metri sub pamant...Iad sau doi metri mi se pare putin diferit.. Pentru ca doar fiind la doi metri sub pamant, atunci parca ti-ai format un scut si nimeni nu poate sa ajunga la tine. Dar cand ai ajuns in iad, déjà toata lumea a ajuns la tine, si te arde cu sageti oricand pot ei, si nu le pasa sa o faca . Cand esti in iad am o senzatie ca tot te arde, dar nu numai exterior caci si interiorul te doare.

Deci pot spune ca sunt momente cand te simti in cer si momente cand te simti in rai, dupa diferitele stari de suflet pe care le developa corpul uman.

Intotdeauna ne intrebam de ce ne pasa atat de mult si de ce ne interesam atat de mult. Ei bine, cu totii ne intreb asta, pentru ca suntem oameni si suntem facuti sa simtim orice stare sufleteasca.. Si spun ca suntem facuti sa simtim orice, correct,dar daca sunte facuti sa simti orice atunci sunt facuti sa simtim si indiferenta. Si cand simtim indiferenta,practic nu simtim nimic pentru ca fiind indifferent nu iti pasa de nimic. Nu iti pasa daca altii vor sa te faca sa suferi sau vor sa te faca sa razi,nu iti pasa de nimic. La inceput te prefaci cu un zambet fals pe buze, cu un ras fals, cu o gluma falsa, dar dupa un timp incepe sa nu ti mai pese de loc si incepi sa te porti la exterior cum simti in interior.. De ce sa te chinui sa arati ca simti ceva cand defapt nu simti nimic ?! nu are logica asa ca mai bine o lasi balta si te comporti cum vrei tu fara sa iti pese de ce spun altii despre tine.

Dar normal ca dupa un timp te intrebi daca asa va fi mereu, daca mereu vei avea starea asta, sau chiar te gandesti daca o vei avea cu toata lumea sau numai cu persoane care o merita. Dar cu timpul iti dai seama ca nimeni nu iti merita atentia, ci doar indiferenta si nimic mai mult. ... Mai trece un timp si lumea se intreaba ce ai patit si curioasa se baga in viata ta.. Corect, curioasa! Ei sunt numai curiosi  cu ce ai patit dar nu le pasa. Ei vor doar sa aiba nu nou subiect de barfa si nimic mai mult. Dar daca nu le spui ce ai patit si te porti cu indiferenta se intreaba ce au facut gresit de te porti asa cu ei, gen, de parca ar fi raniti. Dar nu se gandesc ca mai apoi tot ei au fost cei care te-au adus in starea asta...in starea asta de indiferenta.

Cand incepi aceasta stare te gandesti cat o sa te tina si cum o sa te comporti si cu cine. La inceput spui ca te va tine 2-3 zile, pentru ca asa a fost mereu, niciodata nu ai reusit sa mentii aceasta stare ma mult de 3 zile. Dar apoi trece o saptamana trec doua, trei, trec patru si observi ca nu mai treci de aceasta stare, ca si cum te-ai fi blocat in ea... Dar cand te blochezi in ceva, vrei sa iesi, dar cand vezi ca e bine si incepe sa iti placa ramai acolo si te adaptazi noului tau mediu.

Am o fraza dintr-o melodie care imi place pentru ca mi se potriveste: "E si mai rea durerea cand incepe sa iti placa"... Ei bine cand cazi in indiferenta la inceput aceasta fraza iti vine ca o manusa..te adancesti in durere, dar in acelasi timp iti si place..Dar apoi devii tot mai indifferent si in loc de durere, o stergi cu radiera si scrii indiferenta, si are mai multa aroma. Mai multa aroma precum cafeaua langa o tigara, devine mai buna cu ceva de baut..

Apoi incetul cu incetul nu iti mai pasa ca esti in aceasta stare si continui cu ea. Pana cand cineva, daca vrei si il/o lasi sa sparga zidul format in jurul inimii tale te predai precum un soldat prins in terenul advers. Dar cu totii stim ca atunci cand te predai nu mai exista cale de intoarcere si mergi pe acel drum aratand ca un invins.

Dar in aceasta viata noi alegem daca pierdem sau castigam, sau daca si ceea ce pierdem il consideram castig, pentru ca exista sansa cand putem invata ceva de acolo.