Am ajuns să ne culcăm destul de târziu, dar a doua zi, dimineața, chiar m-am simțit mai bine..
Cobor din pat, mergând întâi la baie, spălându-mă pe față și privindu-mă prin reflexia oglinzi
Jh - ești aici?
Sg - sunt în baie
Jh - hei, spune deschizând ușa
Sg - cineva e în formă bună azi, ce ai de ești așa vesel?
Jh - azi vine Shara acasă
Sg - ah da, ziceai că vine din.. Londra, nu?
Jh - îmhî, azi se întoarce
Sg - și când ajunge?
Jh - peste cam o două ore, voi merge să o iau de la aeroport
Sg - atunci.. îmi voi găsi un loc unde să dorm
Jh - oh?
Sg - poi nu vrei să o aduci aici, ști tu..
Jh - nu
Sg - ce ai? parcă abia așteptai, spun cât trec pe lângă el, ieșind din baie
Jh - poate altă dată
Sg - cum vrei tu
Jh - apropo, cum mai îți e rana? ești mai bine?
Sg - da, spun cât îmi ridic tricoul, încă doare puțin dar trece
Jh - nu vrei un unguent? pare dureros..
Sg - nu, sunt bine, dar.. ce avem de mâncare?
Jh - am făcut orez, mergem să luăm și ceva carne?
Sg - cum vrei tu, eu nu cred că am să mănânc prea mult
Jh - lasă așa atunci, nu prea am chef de cumpărături
Sg - atunci hai să mâncăm, sunt lihnit
Ies din cameră, coborând apoi scările și mergând în bucătărie, punând masa
Sg - haide, am pregătit și pentru tine
Jh - mersi, spune cât se așează la masă lângă
Sg - ce ai de gând azi?
Jh - nu știu, cred că doar ies cu Shara, în rest nu m-am gândit la nimic, dar tu?
Sg - vreau să ies în parc, am nevoie să fiu singur o perioadă
Jh - bine atunci, doar să-mi spui dacă mai mergi să bei, să știu unde te găsesc
Sg - îți voi spune
Curând terminăm de mâncat, fără să spunem prea multe, după mergem în dormitor, schimbându-ne hainele
Sg - eu plec, să te distrezi azi
Jh - și tu
Îi zâmbesc cât ies din dormitor iar apoi merg afară, băgându-mi căștile în urechi și dându-mi muzica la maxim cât merg pe micul trotuar, trecând prin parc
Mergeam încet, pași mici, gândindu-mă în același timp la multe, și printre gânduri nu a lipsit nicio secundă numele micuțului meu, încă îmi e puțin frică dar.. îmi lipsește..
Am înconjurat parcul de câteva ori, mă dureau picioarele așa că m-am oprit la o cafenea, stând la o masă de afară, îmi beau cafeaua fără să mă grăbesc nici măcar puțin, știu că Hobi e cu Shara acum și nu-mi place gândul să fiu singur acasă.. cred că va petrece întreaga zi cu ea, le-a fost dor unul de altul, Hobi știe ce e dorul, a stat atâtea luni departe de iubita lui iar eu mă plâng după doar două zile.. plus că nici măcar nu suntem împreună.. vreau să vorbesc cu el dar nu știu cum l-aș putea găsi..
*
Ziua a trecut repede cu toate că nu am trecut deloc pe acasă și am petrecut-o singur, chiar a fost plăcut, e necesar să am astfel de momente..
În final, înainte să plec acasă mă gândeam să privesc apusul pe de acoperișul biblioteci așa că asta am și făcut, se vede atât de frumos de aici de sus
Mă așez jos lângă acea bordură de la margine, privind cum soarele dispare încet între doi munți îndepărtați iar deasupra mea apar una câte una micile stele fermecătoare, cele pe care le iubesc așa mult.. îmi aduce aminte începutul copilăriei mele, când aveam doar câțiva anișori și mergem cu bunicul pe câmp, ne duceam un cort mic și îl asamblam unde găseam un loc mai potrivit apoi stăteam aproape toată noaptea lângă foc și priveam stelele, de la el am învățat toate constelațiile pe care le știu, miile de stele care au fost descoperite pe parcursul a zeci de ani și toate minunățiile universului pe care am început să le îndrăgesc atât de mult încât atunci când eram mic spuneam că într-o zi voi merge în spațiu împreună cu bunicul și voi lua cu mine o stea, atunci nu știam cât de gigantice pot fi, sau cel puțin nu cunoșteam noțiunea de a fi gigantic, ziceam că voi lua una mică fără să știu că sunt doar un purice pe lângă așa ceva.. e amuzant când mă gândesc la asta și în același timp îmi e dor de acele zile.. îmi e dor și de bunicul și îmi e dor și să stăm toată noaptea să povestim.. îmi e dor și să furăm împreună prăjitura bunici și apoi să o mâncam pe ascuns ca după să ne certe și noi să râdem, mă distram așa bine cu el iar când mergeam acasă ai mei erau mereu ocupați și fără chef de joacă, uneori mă întrebam de ce m-au mai făcut dacă oricum nu mă iubeau.. și oricare ar fi răspunsul nu aș vrea să-l aud, nu-mi mai pasă.. aș vrea totuși să mai pot petrece încă o zi alături de bunicul sau măcar să-l am pe micuț înapoi..
🍁
CITEȘTI
Be my angel.. 🍁
Romance- și acum.. ce vei face? - plec.. - poți rămâne puțin? - îmhî, aș putea Îi zâmbesc iar apoi mă așez pe jos, rezemându-mă de acea bordură și, trăgându-l mai aproape, îl așez în brațele mele, strângându-l puternic spre mine - nu fi trist, poate ne vo...
