Be my angel.. 🍁

2️⃣5️⃣

Fără să mă pot obține izbucnesc în lacrimi, strângându-mi picioarele la piept și stând așa, încercând să mă opresc din plâns și să mă calmez dar fără rost, îmi vedeam întreaga viață cu el și acum a dispărut ca și când nu ar fi fost niciodată

Jh -Yoongi!  strigă cât urcă grăbit acele scări,  ești aici?!

Nu răspund, doar mă ridic repede de jos și alerg în brațele sale, strângându-l puternic spre mine iar el răspunzând gestului

Jh - ești bine?
Sg - nu..
Jh - s-a întâmplat ceva rău?
Sg - da..
Jh - poi ce s-a întâmplat?
Sg - Jimin.. s-a dus, de data asta pe bune, n-am să-l mai văd vreodată și e doar vina mea, l-am rănit și a trebuit să se întoarcă acasă, altfel ar fi pierit..
Jh - și nu se poate întoarce?
Sg - nu..  spun cât izbucnesc mai tare în plâns, el strângându-mă puternic la pieptul său
Jh - și ce ai făcut? te-am căutat, nici n-ai răspuns la telefon
Sg - mi-a murit bateria și.. eram aici, am vorbit.. abia ce a plecat dar îmi e așa dor de el.. nu vreau să plece..
Jh - nu mai plânge.. hai acasă
Sg - bine..  șoptesc iar apoi merg în urma sa, el ținându-mă de mână până ajungem în mașină, închizând ușa în urma mea înainte să urce la volan

Nu mai spune nimic, poate nu știa ce să zică iar eu am decis să stau tăcut, încercând să mă opresc din plâns cât priveam pe micul gemuleț acele case care parcă fugeau, chiar dacă noi eram cei care se mișcau și ele stăteau neclintite din loc

Ajungem acasă, la mine acasă, eomma întâmpinându-ne și chemându-ne la masă, unde, în timp ce mâncam nu scoteam un sunet, doar Hobi și eomma mai vorbeau câte ceva între ei

Sg - am terminat, merg în camera mea..  spun cât mă ridic de la masă
Jh - vei fi bine?  întreabă prinzându-mă de mână pentru a mă opri
Sg - da, du-te acasă, e târziu, sau dacă vrei.. poți sta aici.. cum vrei..
Jh - vreau să rămân, să știu că ești bine..

Îi zâmbesc slab iar apoi privesc spre eomma, era confuză, nu am răspuns niciuneia dintre întrebări și nu are habar despre ce e vorba dar nici n-am să-i răspund, cel puțin nu acum, poate mai târziu

Pun mâna pe a lui Hobi, făcându-l să înțeleagă că vreau să plec, atunci lăsându-mă să mă îndepărtez de ei, urcând până la etaj și intrând în dormitorul meu apoi mă duc în baie, făcând un duș rece pentru a-mi reveni puțin

Când termin dușul mă îmbrac în pijama apoi mă întorc în dormitor, privind spre Hobi care stătea în patul meu, venind spre mine imediat ce mă vede, îmbrățișându-mă

Jh - ești bine?
Sg - într-un fel..
Jh - hai în pat, poate vei fi mai bine mâine..
Sg - bine..  șoptesc iar apoi mă îndepărtez de el pentru a mă așeza pe pat, privind acea pană roșiatică pe care am păstrat-o, punând-o într-o cutiuță mică și ascunzând-o într-un sertar înainte să mă bag sub plapumă, Hobi fiind lângă mine
Jh - culcă-te,  șoptește el cât îmi mângâie ușor obrazul
Sg - nu pot..
Jh - încearcă măcar
Sg - nu pot..

Mă trage spre el, strângându-mă la piept și plimbându-și mâna prin părul meu în încercarea de a mă adormi, dar nu reușise, nu pot adormi, cel puțin nu acum.. chiar nu pot.. vreau să-l aud iar cântând pentru a putea adormi..

Jh - vrei să-ți aduc o pastilă ca să adormi?
Sg - nu, sunt bine.. îmi va trece.. poate.. aish, cum l-aș putea uita? îmi e imposibil..
Jh - nu te gândi la asta, poate o să-l mai vezi
Sg - când?  întreb cât îl privesc cu ochii plini de lacrimi deși nu-mi răspunde, doar mă privește trist, dându-mi de înțeles că nu există răspuns întrebări mele

Mă ridic din pat sub privirea curioasă a lui Hobi, fără să spun totuși nimic, merg pe balcon și mă așez pe acel mic covoraș pufos, privind orașul, mii de luminițe care sunt aprinse peste tot făcându-l să arate atât de frumos

Sg - știu că îți e somn, culcă-te, eu voi mai sta puțin înainte să dorm,  spun fără să-l privesc, uitându-mă în continuare la oraș
Jh - bine.. dar să nu stai mult
Sg - nu voi sta..

De data asta îl privesc, dar el nu o face, s-a ghemuit deja în pat și probabil mai are doar puțin până să adoarmă, era extenuat și se auzea din vocea lui că moare de somn

Privesc în continuare stelele, unindu-le una câte una și formând forme pe care doar eu și imaginația mea nebună le putem vedea

*

Jh - hyung..
Sg - mm.. da?
Jh - trezește-te..

Deschid buimac ochii și privesc în jur, adormisem pe balcon aseară

Hobi mă ajută să mă ridic de jos iar apoi îmi aranjează puțin hainele când mă privește confuz

Jh - de ce nu ai venit în pat?
Sg - am adormit fără să-mi dau seama..  spun încă somnoros apoi îmi las privirea în pământ,  mă doare capul așa tare..
Jh - îți voi aduce o pastilă, până atunci pune-te în pat
Sg - bine.. 

Fac așa cum mi-a zis, m-am așezat în pat deși nu am mai apucat să iau acea pastilă că adormisem la loc în doar câteva secunde

🍁