În timp ce mormanul de cenușă încă mai fumega încet, prin pădure se plimbau 2 soldați și văzând fumul din depărtare s-au apropiat să verifice.
Iar o dată ce au ajuns, au putut vedea cum cenușa începea să se miște în timp ce gemete și mârâituri puternice răsunau din acea direcție. Apoi o mână neagră s-a ridicat din cenușă, mișcând de parcă ar fi încercat să apuce pe oricine, pentru a se hrănii, iar apoi treptat un corp ieșea încet, de pe el căzând foarte lent grămezi de cenușă, până când ajungea să aibă o formă finită.
- Baron fii atent. E unul dintre ei !
Cei doi soldați erau extrem de speriați de imaginea îngrozitoare care era în fața lor, crezând că este un fel de zombii mult mai puternic, așa că și-au scos puștile și se pregăteau să tragă.
- Staaaaaaați ! Nu trageți. Nu sunt infectat.
- Oprește-te Scott, acela e un om, nu unul dintre acei monștrii.
Atunci ambii soldați au realizat că acela era James, încă viu, dar ușor rănit și extenuat după cât a trebuit să aștepte și după presiunea care era pe el, cu toți acei zombii strânși peste el, trebuind să își sape drumul printre atâtea cadavre.
- Cine ești tu de ai supraviețuit unui asemenea incendiu catastrofic ?
- Numele meu e James Gordon, și azi e ziua în care am renăscut din propria cenușă !
- Foarte bine domnule Phoenix, eu sunt Baron iar el e Scott, suntem băieții buni și știm
un loc sigur. Poți venii cu noi.
- La fel de sigur cum a fost și în Chicago ?
- Dacă vrei te putem lăsa aici, să mori singur și cu acele cadavre să îți țină de cald, fiindcă nu pare că s-au răcit complet.
- Cred că și congelați, tot ar fi mai calzi decât atitudinea ta.
- Ce ai spus urâțenie cătrănită ? - spunea Scott în timp ce își ridica pușca spre fața lui James.
- Liniștește-te Scott. Îmi pare rău James, dar Scott e cam indispus în ultima vreme, din cauza acelor chestii.
- Îl înțeleg perfect și eu mă simt la fel, dar nu e nevoie să ne omorâm între noi, asta e treaba zombiilor.
- Zombii ?
- Cum i-am putea numii altfel ? Au tot ce le trebuie ca să fie numiți așa, mai puțin suflet.
- În fine. Destul cu vorbăria inutilă. Vrei să vi cu mine și Baron într-un loc sigur ?
- Bine să mergem, nu mai suport acest cimitir negru, nu e locul potrivit unde să moară cineva.
Astfel cei trei au pornit la drum și au înconjurat toată pădurea, pentru a ajunge cât mai departe de orașul plin de milioane de zombii.
Dar drumul nu a fost deloc ușor, la fiecare pas trebuind să se protejeze de zombii și de alți oameni, care încercau să îi omoare și să le fure proviziile.
Iar după 5 zile de mers, cei trei au decis să se adăpostească pentru o perioadă, lângă o fabrică de prelucrat lemnul abandonată.
CITEȘTI
FANTOMA CARE ȘI-A UITAT NUMELE
HorrorCâți oameni pot spune că nu au avut niciodată un moment în viață când și-au dorit să uite ceva ? O ceartă cu părinții, o umilință în public, moartea cuiva drag, un accident tragic sau chiar și o poză urâtă văzută pentru o secundă. Acestea sunt doar...
