FANTOMA CARE ȘI-A UITAT NUMELE

PARTEA 1 : ÎNMORMÂNTAREA

           Când în sfârșit a înțeles cine e cu adevărat, Pierce deșii era în continuare foarte demoralizat, mai mult decât durerea din sufletul său, simțea vocea din capul său mai puternică ca niciodată și cu un singur gând în minte, care răsuna ca un ecou fără oprire, spunându-i ,,OMOARĂ-I PE TOȚI,,.

           - Cu plăcere. - spunea Pierce, înainte de a arunca cu toată forța un cuțit direct în ochiul unui om din depozit, ucigându-l pe loc, în timp ce toți cei dinăuntru priveau, împietriți de frică.

Pierce, la rândul său cu chipul împietrit de orice emoție, simțea pentru prima oară în viața sa, că înțelege cine e și care e menirea lui în viață.

           - Bravo ! Simt că în sfârșit ai înțeles. Tot timpul ai crezut că erai detectivul bun, care îl ajuta pe Batman să rezolve cazul, dar de fapt, ai fost tot timpul Jokerul cu o mască .

           - Atunci hai să fim Joker în continuare .

Spunând aceste cuvinte, cu un zâmbet larg pe față, Pierce a scos pistolul și a tras în toate luminile, apoi a blocat singura ieșire din depozit și a început să îi masacreze pe toți oamenii de acolo, cu o pereche de pumnale, nearătând milă nimănui. 

           După doar câteva ore și mult efort, Pierce a reușit să omoare pe toată lumea, făcând un adevărat munte de cadavre din toate corpurile lor, în vârful căruia s-a urcat și extenuat după atâta efort a adormit peste victimele sale. 

Dimineața când s-a trezit, Pierce avea o față și o stare de parcă abia își revenea dintr-o beție, fiind foarte dezorientat, în legătură cu ce a făcut în acea seară și simțind o durere la cap, de parcă cineva îl înjunghia cu un cuțit, din interior spre exterior.

           - Ăăăăăăhhhhhh ce s-a întâmplat ? Unde sunt ? Ce am făcut aseară ?

           - Ai făcut un show demențial aseară frate.

           - Show ? Ce tot spui ? Nici nu îmi aduc aminte ? Huh ? AAAAAAAAAAAHHHHHHHHHHHHH. - continua să urle Pierce, în timp ce realiza că se află peste o grămadă de cadavre.

           - Ce, ce s-a întâmplat aici ? Eu am făcut asta ?

           - Da campionule tu ai făcut-o. Te-aș aplauda acum. dar se pare că îmi folosești mâinile pentru altceva .

Pierce a coborât rapid de pe acele cadavre, iar la baza lui, a văzut că mai era un băiat care era încă viu, dar nu putea merge și avea o rană la gât, din care i se scurgea sânge foarte lent, în timp ce tușea.

           - Ajută-mă, îîîhhâââââ, îîîhhâââââ, îîîhhâââââ.

           - Vai de mine, gata sunt aici prietene vei fi bine, rămâi cu mine.

           - Mulțum... îîîhhâââââ, îîîhhâââââ.

           - Nu, nu vorbii te rog, e în regulă vei fi bine, vei fi bine, vei fi bineee.

Pierce încerca din răsputeri să îl salveze pe acel băiat, dar frica lui de al pierde, l-a făcut să îl strângă atât de tare de gât încercând să oprească sângerarea, încât l-a sufocat, în timp ce repeta încontinuu „VEI FI BINE„ chiar și după ce băiatul murise și Pierce strângea acum gâtul unui cadavru.

           - Bravo campionule, asta îmi place la tine, niciodată nu lași treaba neterminată.

           - TAAAAAAAACI jigodie. Vino și înfruntă-mă. Adu-mă iar în lumea aceea de vis, sau oricum se numește.