Păcatul LĂCOMIEI

5.INIMA ȘTIE CE VREA

EVA MANROO

       Totul a decurs într-un mod de-a dreptul dezastruos. De la ideea mea ce era cât de cât acceptabilă s-a ajuns ca Noah să se bage până în gât în rahat.

        Contractul a fost refăcut, doar ca profitul să fie atât de mare încât să ne ajute și firma noastră și asocierea cu Tokyo, s-a ajuns la curse ilegale cu mașini și dealeri de mașini scumpe, dacă se poate, chiar noile modele apărute.

        Trebuie să fac ceva, dețin 50% din acțiunile firmei, dacă aceasta cade, mă duc și eu în jos cu ea.

        Am riscat prea multe pentru ajunge aici. Libertatea, fericirea și șanasa la o iubire cât de cât mediocră.

        Dacă stau să mă gândesc bine, prefer să fiu aici decât o casnică ce ingrijește patru copii care țipă și urlă, iar la sfârșitul zilei să îmi aștept soțul cu masa pusă și poate poate mi-o trage un număr de trei minute înainte de a se băga la somn.

        Nici viața sexuală alături de Noah nu e prea strălucită, dar asta doar pentru că nu îmi vând trupul pe bani. Poate am făcut un contract și un pact pentru următorii cinci ani, dar în el nu implică relații intime contra cost.

       Fiind adâncită în gânduri, nici nu observ persoana din fața mea, iar cafelele fierbinți ce le țineam în mână se revarsă pe cămașa de un alb imaculat.

      Scăp paharele din mână și mă grăbesc să ajut victima neatenției mele.

     -David, vai Doamne, îmi pare nespus de rău. Nu eram atentă, eu...
      -Ușurel, nu e nimic. E doar o cămașă.

        Încearcă să țină materialul lipicios și fierbinte departe de pielea lui.

        -Dar, eh... voi încerca să curăț pata, te rog hai în birou.

        Acesta chicotește amuzat de toată întâmplarea, dar mie îmi vine să intru în pământ de rușine.

        -Te rog scoate-ți cămașa mă voi duce la baie să o curăț după care o voi usca cu feonul, am unul pe aici.

       -Chiar nu e nevoie dulceață. Pot să dau o fugă până acasă să mă schimb.

        -Insist.

          Vreau să îmi răscumpăr greșeala poate poate îmi mai dispare roșeața din obraji.

           David oftează descheind fiecare nasture în parte iar materialul începe să îi alunece de pe umerii bine lucrați si bronzați natural.

           Îmi simt obrajii și mai fierbinți și probabil că arăt ca o tomată în momentul de față.

         Mă fâstâcesc ca o virgină ce nu a mai văzut un bărbat dezbrăcat. Clar hormonii mi-o iau razna de la lipsa de sex.

       Iau cămașa și dispar pe ușa băii.

       Dau drumul la robinet pe apă rece și pun dopul pentru a pune și puțin săpun lichid cu mirosul meu preferat. Lăcrămioare.

         Bag tot materialul în apa crece lăsând ca lichidul magic să înmoaie pata. În zadar încerc eu să nu o boțesc, cutele își fac apariția pe ici-colo.

        Spre mulțumirea mea, după 15 minute de trudă, reușesc să aduc materialul la albul imaculat.

        Pornesc feonul și mai trec 20 de minute până ce cămașa arată ca nouă, exceptând câteva cute, dar măcar e curată.