•«Î𝘯𝘴ă𝘳𝘤𝘪𝘯𝘢t 𝘤𝘶 𝘶𝘯 𝘪𝘥𝘰𝘭»•Ⓥ︎Ⓚ︎Ⓞ︎Ⓞ︎Ⓚ︎✅

.9.

–Tae ești sigur de asta?

–Nu.. Îmi este frică..
–Vrei să dormi la mine în seara asta?
–Nu.. Sunt bine.. Voi merge acasă.
–Ok, dar sigur ești bine? Sigur?
–Da, sunt bine doar puțin speriat.

–Bine, dar sună mă imediat ce ajungi!

—

Tae a plecat de la vărul său însă nu acasă ci la un hotel nu departe de casa acestuia. Nu voia să meargă acasă ci voia doar să fie singur și să se gândească la tot ceea ce i se întâmplă.

Sa cazat, apoi a intrat în cameră, și-a aruncat micul ghiozdan pe pat apoi sa aruncat pe jos și a început să plângă.

–Îmi.. Este atât.. De frică..

Sa ridicat și sa dus la baie și sa pus să facă un duș însă îmbrăcat. În timp ce apa curgea, curgea și lacrimile sale.

–Oare chiar asta este.. Real?

După 2 zile.

–Ești sigur?

–Da cred..
–Vrei să intru cu tine?
–Nu.. Mă poți aștepta aici?
–Desigur. Tae fi curajos eu sunt aici!
–Mhm.. Mulțumesc hyung.

În spital - Întreruperea de sarcină.

–Bună ziua.. "Salută Tae ușor"
–Bună domnule Kim! Te rog să te așezi.

Tae se așează pe mica masă din cabinet.

–Știu că te-ai decis însă eu îți voi spune riscurile pentru această intervenție. Până și o scoatere de măsea lasă urme barem eliminarea unui suflet.. -

–Putem trece peste asta.. Vă rog?

Doctorul a ascultat dorința pacientului și a trecut peste. –Te rog, să te dezbraci.

Tae își dă geaca jos dar atunci când vru să își de-a pantalonii jos se gândi la fratele său mai mic.. –Kai-Mo.. Kai-Mo..

–Ați spus ceva?

–Nu...

Amintire.>>

Ziua primei întâlniri a lui Tae și a fratelui său mai mic.

{Cioc, cioc, cioc}

–Intră, puiule!

Tae intră cu pași mici și se apropie de patul lui pappi al său. –Pappi..

Îl îmbrățișează însă brusc aude un plâns de copil. Plânsul devenea tot mai puternic. Tae se retrage din îmbrățișare

–Pot.. Pappi? "Întreabă atunci când se apropie de patul fratelui său"

–Desigur puiule. Ia-ți fratele în brațe.

Tae îl ridică cu grijă apoi îi sărută blând capul asta oprindu-l pe micuț din plâns.

–Sa oprit.. Nu mai plânge-zâmbește larg
–Da, puiule. Te place, simte că ești frățiorul său mai mare ce îl aștepta.
–Și eu îl plac. Micuțul meu frumos

"îl sărută pe frunte ca apoi să înceapă să plângă de fericire" –Frățiorul meu..

Prezent-

–Vă voi face anestezia acum-

–Așteptați!  "Se ridică puțin" Acea emoție.. Acel sentiment.. Acel plâns.. Nu vreau să îmi omor copilul..

Se ridică de tot și se dă de pe acea masă

–*–

–Tae? De ce plângi? Ai terminat?
–Hyung.. "Plânge"

–Da? Taehyung mă îngrijiorezi

–Nu am putut... Nu am putut...
–Ce anume?
–Să dau afară acel suflet.. Nu am putut..