Războiul celor doi sori

Prolog

Moartea unei planete

Ultimul Razboi Mondial nu a fost ceva care să fie menționat în cărțile de istorie deoarece avea să fie chiar ultimul. Odată ce prima armă nucleară a fost lansată, sfârșiul a devenit inevitabil. Ultimele zile au fost dominate de haos și disperare. Popoarele au cazut pe rând, nemairămânând nicio urma a existenței lor. Tot ce odată era verde s-a transformat în cenușă și scrum în câteva zile. Aerul devenise greu de miroul de carne arsă și fum atârnat într-o ceață care a ucis orice urmă de viață. Orașele au devenit niște schelete care se prăbușeau pe rând. Valul de radiații a distrus tot ce a creat mâna omului. Chiar și oceanele s-au dovedit a fi niște bazine de moarte și degradare semi-stagnante. Nu au existat valuri. Chiar și vântul părea că a părăsit pământul. În calmul ce a urmat după furtună, nici o pasăre nu mai zbura, nici nu cânta, nimic viu nu mai exista, doar o planetă moartă, îngropată în cenușă radioactivă și scrum, dominată de o căldură opresivă, ca o suflare a iadului. 

Acesta a fost sfărșitul unei planete, dar nu și sfârșitul omenirii. Mai exista o speranță: Phoenix. Explorarea spațiului a surprins mai mulți oameni in diverse misiuni și baze de cercetare spațiale în momentul sfârșitului.

O planetă cu condiții de viață a fost descoperită într-o galaxie îndepărtată. Zvonuri despre aceasta existau încă dinaintea sfârșitului, iar Oxydium a pornit pe urmele ei. Nava nu s-a mai întors niciodată și nu se știe dacă aceasta a mai ajuns pe noua planetă. După apocalipsă bazele spațiale s-au unit, iar unirea lor a dat naștere Ordinului Phoenix. După sute de ani de străbătut spațiul au ajuns desupra ei. Intitulată Terra 02, noua planetă parcă aștepta să fie explorată de noii invadatori stelari.