"Yes, daddy" [TRADUSA]

Chapter 1.

"Arabella! Grabestete, stii ca domnului Styles nu ii place sa astepte!" striga tata de jos, fandu-ma sa imi rotesc ochii la comentariul sau.

Domnul Styles este seful meu, si am fost destul de norocoasa sa lucrez ca si asistenta lui. El a fost singurul care m-a angajat, stiind ca am doar cincisprezece ani. Voi implini saisprezece ani anul viitor, dar nu pot astepta atat de mult pentru a munci. Prefer sa incep acest start (se refera la locul de munca) inainte de colegiu.

"Vin acum!" strig inapoi vesela. Imi pun cizmele pana la glezna, netezindu-mi rochita roz ce ajunge chiar deasupra genunchiului.

Inca nu l-am intalnit pe Domnul Styles, dar eu as vrea sa ii fac o impresie buna. Tot ce am auzit despre acesta este ca este cel mai bogat om din UK si are douazeci si opt de ani. Este destul de impreionant succesul sau, avand in vedere varsta tanara.

"Sunt aici tata!"  am spus oferindu-I un sarut pe obraz. El isi pune jos cafeaua si imi ofera o imbratisare.

"Gata pentru prima zi scumpo?" rade si ma alatur lui. Ador modul in care ne intelegem. Este singura persoana in care ma pot increde cu adevarat, avand in vedere ca nimeni nu ma place la scoala. Stiu de ce, dar am ales sa ignor asta.

"Sa mergem scumpo, domnul Styles nu este un om rabdator.". Este a zecea oara, probabil doar astazi, cand tata spune asta, iar eu imi rotesc ochii oricum. El apuca cheile de la masina si ne indreptam catre ea.

Styles Inc.

Semnul este scris cu litere mari. Inima mea batea mai repede ca de obicei,devenind nervoasa vazand ca mai am putin si intru.

"Succesc scumpo!" spuse tata fericit, sarutandu-mi obrazul. Am zambit si el ma privea cum ma indrept catre intrarea cladirii.

Ma indrept direct catre receptie, cerand sa intru la domnul Syles.

"Si care este numele tau?" ma intreaba asistenta de la receptie. Nu a spus-o brutal, replicand mai mult intr-un mod prietenos si primitor. Presupun ca are douazeci de ani, iar daca ma intrebi pe mine este atat de bine pentru ea. (presupun ca este vorba de varsta, nu prea am inteles).

"Sunt noua asistenta a domnului Styles. Numele meu este Arabella! Dar ma puteti striga Ara sau Bella, dar as prefera mai degraba Bella decat Ara. Eu, nu stiu. Cum preferati dumneavoastra."  Am replicat si ea rade de nervozitatea mea.

"Okay Bella. Am inteles, iar Sir a spus ca noul sau asistent va fi aici astazi." Oh, cei de aici il striga Sir. Destul de ciudat, de fapt.

"Okay. Multumesc." Am spus nervoasa. Inima mea bate din ce in ce mai tare cu cat ma apropii, crescandu-mi nervozitatea.

"Nicio problema. Este la ultimul etaj, apoi ultima usa pe stanga. Mult noroc." Vocea ei se aude ciudat facand aluzie la ceva, dar nu imi dau seama. Am cam ezitat cand imi faceam drum spre lift. Am apasat pe saizeci si am asteptat ca liftul sa ma duca in sus.

"Ultima camera pe stanga." Am soptit amintindu-mi directia pe care domnisoara secretara mi-a spus-o. Oh! Am uitat sa o intreb cum o cheama. Va trebui sa o intreb cat de curand.

Ajung in final la acea usa, netezindu-mi din nou rochia. Ridic mana sa bat in usa, de trei ori mai exact.

Am asteptat cateva momente pana ce inima mea sa bata din nou cu 100 de batai pe minut. Usa se deschide si apare un barbat.

Gura mea ramane deschisa la frumusetea lui. Ochii sa verzi stralucesc mai ceva ca lumina soarelui. Buzele lui se ridica intr-un ranjet cand ma prinde ca ma holbez la el.

Ma simt jenata cand se uita la mine. Are douazeci si opt de ani Bella. El este prea mare pentru tine. Observ ca m-a invitat inauntru, cu un gest frumos din mana.

Sta in picioare, simtitnd prezenta lui in spatele meu. Inima mea se simte de parca ar exploda cand el isi pune mana pe spatele meu.

"Stiam ca esti tanara, dar nu atat de tanara." Vocea lui se aude ca o dezamagire, iar eu nu pot riposta, pentru ca ma tem de el.