Grija Iubirii

1 0 0
                                    

A doua zi,capitanul se trezeste cu noaptea in cap si da trezirea echipajului ,cat de usor putea pentru a nu o trezii si pe sirena care abia atipise noaptea trecuta.
-Ce e cu tine asa silentios capitane?Il intreaba Frederic.
-De obicei ne trezeai cu tigai si zgomote,acum doar ne misti putin?
Capitanul ii face semn sa taca si ii arata spre sirena,Frederic intelege mesajul si face liniste.
Merg acestia la bordul navei sa le dea trezirea si celorlalti,incep toti sa se adune pe punte si sa isi aseze armele,capitalul le aduce material sa confectioneze plasele pentru a prinde celelalte sirene si a le oprii.
In timp ce acestia lucrau,capitanul merge sa o verifice pe Daniela,ajunge acesta la micul lacusor facut pentru ea si vede ca aceasta nu mai era acolo.O striga acesta dar nimic,incepe sa se panicheze,credea ca aceasta a patit ceva,isi ia sabia si da sa plece spre apa sa o caute,dar aceasta iese inaintea lui cu niste pesti si il intreaba unde se duce asa grabit.
-Am crezut ca ai patit ceva,credeam ca inca dormi.
-Of grijuluiule,sunt bine,am fost sa aduc mancare.
Capitanul ia pestii si ii pune la foc,o trage pe sirena deoparte si incepe sa vorbeasca cu ea despre teoria lui.
-Ai zis ca ai naufragiat aici,nu?
-Da ,cand eram mai tanara,de ce ?
-Sotia mea a disparut in apa ,o chema tot Daniela,ceva imi spune ca nu e moarta cum am crezut eu.
-Pai astea sunt vesti bune daca nu e moarta,haide sa o cautam!
-Avea un semn din nastere pe umar,un fel de stea.
-Asa am si eu...
-Exact,cred ca in timpul cazaturii de pe vas ti-ai pierdut constiinta si memoria...
-Dupa atatia ani...in sfarsit te regasesc,credeam ca ai murit...
-Dar nu inteleg,cum de pot fi sotia ta daca surorile mi-au zis ca avem cateva sute de ani....
-Este foarte simplu...eu am 142 de ani,am fost blestemat acum 90 de ani sa traiesc vesnic pana cand sufletul meu va fi devorat de rautate.
-Din fericire pentru mine,nu mai are ce rautate sa il devoreze,te-am regasit....dupa 120 de ani....
-Nu stiu ce sa spun,nu mai am cuvinte,am aflat atatea chestii ...ma simt coplesita..
-Sunt aici draga,nu voi mai pleca,fac tot ce pot sa nu te pierd iar.
-Acum inteleg de ce ma simteam atat de atrasa de tine si vasul ala...
-Soarta ne-a reunit,si eu voi face in asa fel incat sa nu ne mai despartim,promit.
In timp ce acestia discutau,Matei si Frederic la bordul vasului incercau sa deschida o cutie cu provizii luata din acele pesteri,dupa ce o deschid ,tot ce gasesc in ea e un sac mare de oase,dezamagiti acestia inchid cutia inapoi si incep sa le deschida pe celelalte.
In timp ce Matei aducea cutia,Frederic trage mai tare cu ranga si ii sare din mana direct in spatele lui matei.Acesta cade la podea si incepe sa urle in agonie.
-Ce ai facut dobitocule,nu ai invatat sa tii o ranga in mana?!Zice acesta chinuit pe jos.
Se duce Frederic langa el ,il ia pe sus si il aduce in pat,dupa fuge dupa capitan.
Il aduce pe capitan si acesta incepe sa il trateze pe Matei,ii leaga spatele si ii spune sa nu se ridice din pat cateva zile.Sirena auzid astea,ii spune capitanului ca stie o planta care ar putea sa il vindece in mai putin de cateva ore.
II arata capitanului pe unde este planta si acesta incepe sa isi stranga lucrurile sa plece spre locul indicat de aceasta,evident,ea voia sa vina cu el,dar capitanul nu voia sa o puna in nici un fel de risc,asa ca in loc sa plece singuri,capitanul aduna 5 membrii ai echipajului cu el si sirena,isi echipeaza toti armele si ce mai aveau nevoie si pleaca cu o barca de salvare catre acel loc.
Sirena inaintea lor mergea pentru a le arata calea.Capitanul radia de fericire ca si-a regasit sotia,dar era si inspaimantat ca o poate pierde iar,era cu ochii in patru dupa orice i-ar putea face rau.
Ajung acestia la micul loc unde crestea planta,sirena merge ,o culege si o aduce catre capitan,acestia o baga intr-o ladita si pleaca inapoi catre insula.
In timp ce mergeau,parca de nicaieri incepe o furtuna iar marea se agita,capitanul ii da ordin sirenei sa inoate cat mai repede spre vas,pentru a nu o prinde furtuna acolo,aceasta il asculta si se duce,intre timp un val imens loveste barcuta capitanului impreuna cu cei 5 si ii arunca pe 2 dintre ei in apa,capitanul sare dupa ei si ii urca la bord.
In timp ce acestia rezistau pe valuri ,o bucata de scandura de pe fundul barcutei se rupe si apa incepe sa intre in barca,capitanul ia repede o bucata de lemn si acopera gaura,dupa putin timp ajung si ei la insula,aduc barcuta la tarm si fug spre Matei pentru a prepara planta.
Capitanul ramane insa jos si merge sa o verifice pe sirena,aceasta avea mana putin zgariata si statea trista in locul ei.
Se aseaza capitanul langa ea si o intreaba ce a patit.
-In timp ce inotam catre insula,de nicaieri o sabie a intrat in apa si ma zgariat pe mana,nu stiu cine a fost,dar daca eram putin mai sus,imi reteza mana cu totul.
Capitanul se infurie si pleaca la bordul navei sa isi ia echipajul la control.

Corabia FantomaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum