Corabia Fantoma

Pierderea Iubirii

In timp ce acestia mergeau spre insula unde credeau ca vor gasii leacul pentru a o face pe sirena iar om,de nicaieri ,o furtuna puternica se iveste si trazneste din plin catargul navei,acesta se aprinde si incepe sa fie cuprins de foc,capitanul si membrii navei sting rapid focul si intaresc catargul cu bucati de lemn din cutiile cu provizii,acestia inaintau cu putere prin furtuna cand deodata din fata lor pe o stanca incepe sa cante o sirena ,aceasta incerca sa ii vrajeasca pe cei de la bord si sa ii aduca in mijlocul pietrelor,capitanul nu se lasa pacalit si inainteaza in cealalta parte,merg acestia o ora prin furtuan si incepe sa se linisteasca.
-Capitane,trebuie sa reparam neaparat panzele daca vrem sa mai mergem undeva de aici!Striga Ferdinand.
-Ia cateva haine si peticeste panzele,nu avem timp sa ne oprim!Raspunde capitanul grabit.
Trebuiau sa ajunga peste un zid de stanci daca vor sa ajunga pe acea insula,capitanul da ocol zidului cu vasul si vede un loc suficient de larg cat sa incapa vasul,trec pe acolo si de nicaieri sar pe corabie cativa monstrii lasati sa pandeasca vasul,capitanul neavand timp de distractii incepe sa ii omoare unul cate unul pana ia lasat lat pe toti,acesta impreuna cu echipajul lui arunca monstrii morti peste bord si continua cursul.
Capitanul merge sa vada cum se simte sirena,aceasta inca era ranita in acea barca dar se simtea mai bine,incepea sa prinda puteri iar.
-Mai avem putin iubito,rezista,o sa fi iar om!
Insa capitanul nu stia ce avea sa urmeze dupa ce sirena devenea iar un simplu om.Aceasta nu avea de gand sa ii zica,voia sa il lase sa se simta cat mai putea fericit.
-Te iubesc!Striga capitanul in timp ce iese din cabina si incepe sa se sfatuiasca cu Matei.
-Capitane ,daca urmam ruta de acum ar trebuii sa fim pe insula pana diseara.Zise Matei.
-Perfect,atunci mentinem cursul!
Mai merg ei cateva ore si capitanul ii aduna pe toti la masa,acesta gatise iar peste si scoici,in timp ce mancau ,Frederic o vede pe sirena abatuta si merge sa vorbeasca cu ea.
-Ce s-a intamplat,inca te mai doare?O intreaba acesta.
-Nu prea,dar ma doare sufletul.
-De ce?
-Iti zic dar te rog sa nu ii zici capitanului.
-Ai cuvantul meu domnita peste!
-Daca ma voi transforma iar in om ,voi devenii iar muritoare,si avand in vedere cati ani au trecut de cand sunt asa...voi murii.
-Dar asta e cumplit,trebuie sa stie si capitanul!
-Te rog,nu ii spune,nu vreau sa il intristez acum!
-Bine domnita,dar o sa fie mai rau cand va vedea direct el.
Pleaca acesta inapoi la masa si sirena se pune pe ganduri,voia sa termine odata cu sarada asta cu sirenele ,voia sa nu mai fie una dintre ele,insa,nu voia sa il raneasca pe iubitul ei capitan.
Aceasta nu stia ce sa decida,asa ca nu ii spune inca nimic.
In scurt timp ajung acestia pe insula,capitanul sare de pe vas rapid si se apuca sa caute ,dupa el,echipajul,cauta toti ca niste copoi de vanatoare planta pe care le-a ceruto sirena.
-Cred ca am gasit capitane! Striga unul din cei 4 salbatici.
-Asta este,haideti rapid cu ea la bord.
Prepara Matei leacul si il aduce capitanului.
-Ia draga mea ,bea,in sfarsit vom putea fi iar amandoi pe plaja imbratisati!Striga acesta.
-Ar fi frumos,dar nu cred ca se va intampla in viata asta.Raspunde sirena.
-Cum adica?
-Daca ma voi transforma iar in muritoare voi pierii,au trecut multi ani de cand sunt asa,iar cand blestemul se va duce,voi pierii si eu.
Capitanul auzind astea,arunca suparat leacul si iese din cabina ,incepe sa sparga pahare,loveste chestii,era nervos din cale afara.
Nu putea sa accepte ca iubirea lui,femeia pe care a jelito jumatate din viata,sa plece iar .
-Capitane,daca nu ii dai leacul oricum o vor ucide ranile.Zice Frederic iesind usor din compartiment.
-Stiu,dar poate mai exista o sansa,nu vreau sa o pierd,poate se va vindeca asa...nu vreau sa o pierd iar!Striga acesta cazand in genunchi.
-Stiu capitane cum e ,la fel m-am simtit si eu cand mi-au ucis fetita,chiar in fata ochilor mei.
-O iubesc,daca o pierd iar ce motivatie voi mai avea?
-Capitane,chiar asta iti dadea tie motivatie,faptul ca o pierdusei,gandeste-te,tot ce ai facut a fost pentru ca iti era dor de ea,o voiai inapoi atat de tare.
-Si acum cand o am inapoi,iar trebuie sa o pierd...
Acesta sta putin pe ganduri si se calmeaza,intra inapoi in cabina si ii spune acesteia ca o va lasa sa ia leacul,dar doar daca si el va putea sa isi ia viata odata cu ea.
-Cum sa faci asta,ai luato razna?Striga ea.
-Nu draga,dar daca iar va trebuii sa stau fara tine sute de ani,prefer sa nu mai traiesc.
Acesta se pune langa ea in timp ce aceasta bea leacul,ea adoarme,iar capitanul se aseaza langa ea jos.A vegheato toata noaptea,acesta inca spera ca ea sa se trezeasca si sa il ia in brate cum o facea si acum cativa ani.