Amatorul De Cărți (BoyxBoy)

4. ⛧

Discuția lui cu Torres a fost una simplă. Acesta i-a "impus" lui Victor un set de reguli.

1. NIMENI afla de afacere.
2. Nu depășești termenul de 2 luni.
3. Îți dau un card de unde poți sa iei doar de ce ai nevoie, ca să faci rost de cărți.
4. Nu te apropii de fiul meu.

Toate regulile i se păreau normale lui Victor, dar ultima regulă. Era...

Ce crede? Ca o sa îi violez scumpul băiat?

După ce au terminat aceasta discuție importanta, cum era seara Victor, a luat-o pe scări în sus,  în camera lui.

Victor deschide ușa iar în camera lui îl aștepta Nick, răscolind plictisit o carte. Cum aude ușa, Nick pune semnul de carte înapoi unde l-a găsit și lasă cartea pe dulap.

— Hei, ai vorbit cu tata?

— Da. Uite, Nick, ar trebui să pleci...

— De ce? S-a întâmplat ceva?

— Mai știi ce ți-am spus despre afacerea cu tatăl tău? Nu prea trebuia să afli. Și mi-a impus ca să nu pice afacerea, sa nu afli. spune și oftează. Plus ca a zis să nu "mă apropii de tine".

— Ce? Ce dracu l-o fii apucat?

— Nu știu. Dar nu vreau să am probleme. Nu o lua în nume de rău.

— Nu, frate. Logic, oricum bătrânul e țicnit. spune Nick

— Am nevoie de ceva de la tine. Cam care e programul lui taică-tu?

Nick se uita cu o tentă de amuzament la el și apoi răspunde:

— Nici eu nu prea știu. De obicei e mai mult plecat. Pleacă dimineața devreme și vine seara târziu ca să doarmă. Câteodată pleacă cu zilele dar nu știu ce face.

— Deci o să fiu mai mult pe cont propriu. spune Victor mai mult pentru el.

— Cam asa ceva. Dar dacă ai nevoie vreodată de cineva... i'm here.

Nick părăsește camera lui Victor lăsându-l pe acesta sa se gândească la cuvintele lui.

Cum ar fii să afle Torres ca l-am băgat pe fiso în ceva ilegal, de care oricum nu ar trebui să știe? Nu vreau să aflu.

Victor își lasă gândurile deoparte și se hotărăște sa facă un duș. Își ia unul din prosoapele pe care le-a găsit pe pat și se duce în baie. Își ia telefonul cu el și pornește playlist-ul lui preferat. Era una dintre persoanele care făcea baie cu muzica.

Baia era una personală, decorată minimalist. Avea o cada micuță, un vas de toaleta, și o chiuvetă în care a găsit tot necesarul pentru statul lui aici.

                                                               ***

Duminică dimineața, Victor s-a trezit târziu. Toată noaptea a stat sa se gândească cum să facă rost de prima carte. Cartea lui Delius. A hotărât până la urmă ca poate aștepta până dimineață.

Aceasta a coborât în liniște din cameră lui pentru a și bea cafeaua. Conacul era liniștit la ora 10. Prea liniștit.

Nu era de mult timp aici, dar a învățat pe pielea lui că oamenii nu ar trebui subestimați. 

Cine știe ce dramă de familie în care nu trebuie sa îmi bag nasul mai este și în familia asta?

Ajuns în bucătărie constată că îi lipsește bucătăria lui mică și plictisitoare. Bucătăria conacului era mare și plină de aparate moderne.

Găsește rapid mașina de făcut cafea și face o grimasa. Okey, e imposibil să nu știu să fac o cafea. Ce dracu... e doar o cafea.

Scotocește prin dulapul de deasupra capului său și găsește o cană decentă. O pune pe unde ar trebui sa iasă cafeaua și apasă pe niște butoane random. Mașina face un zgomot și cafeaua începe sa iasă. Cana se umple iar Victor ia o gură.

Ce dracu e pișatul ăsta?

Lui Victor nu îi stă în fire sa înjure dar asta... asta era cea mai rea cafea pe care a gustat-o vreodată. Varsă cafeaua în chiuvetă și pune cana sub aparat. Din nou. De data aceasta apasă pe alte butoane dar rezultatul e același.

A treia oara e cu noroc... sper.

Pune cana sub aparat dar de data aceasta da un pumn butoanelor.

— Vrei să îmi devastezi bucătăria? se aude o voce care își reține un hohot de râs, din spatele lui.

— De cât timp stai acolo? îl întreabă Victor reticent pe Nick.

— De destul timp cât să îmi dau seama că ești varză la făcut cafea. Dă-te să iți arăt cum se face o cafea de calitate. 

Nick îi ia cana din mâna și îi face rapid o cafea lui Victor.

— De unde ți-ai dat seama ce cafea prefer? zice Victor sorbind din lichidul negru și fierbinte.

— Nu doar tu te pricepi la citit oameni. zice și îi face cu ochiul.

Wait... puștiul filtrează* cu mine?

Aceștia merg în foișor unde Torres vorbea la telefon cu cineva.

— Ține minte, distanți. îi zice printre buze lui Nick înainte sa ajungă la tatăl său.

Torres închide telefonul nervos și îi observa pe băieți venind spre el.

— Neața Nick, Victor. Ce e cu tine, Nick, așa devreme? E 10, media ta e de 14.

— Bună dimineața, tată. Am auzit zgomot de la parter și nu am mai putut să dorm. Nu știu pentru ce l-ai angajat pe Victor, dacă el nu e în stare sa își nici o cafea.

— Așa, Victor?

— Eu aveam un aparat de cafea ceva mai mic pe care oricum nu îl foloseam.

—Lăsând cafeaua deoparte am să vă spun ceva. Săptămâna aceasta nu sunt acasă dar dacă aveți nevoie de ceva telefonul meu mereu e pornit.

— Nu e o problema. Eu oricum mă voi apuca de treabă de mâine.

— Ce bine. Dar să nu uiți ce am discutat ieri. spune Torres și îl face pe Victor să se simtă puțin amenințat.

— Nu voi uita.

Nick se simțea superior tatălui său. Știa despre ce e vorba dar tot nu înțelegea de ce e așa obsedat de cărțile alea. Nu înțelegea nici de ce i-a interzis lui Victor sa aibă orice fel de contact cu el.

                                                              ***

După prânz, Torres a plecat cu scuza că ar fii fost chemat la muncă. Amândoi s-au retras în camera lui Nick.

Victor a început căutările. A aflat ca această carte nu este în Spania așa că a început să caute bilete de avion spre Roma, Italia.

— Te vei duce în Italia?! spune Nick uimit.

— Da, răspunde Victor degajat de parca era ceva obișnuit.

— Pot veni cu tine?

— Să vi cu mine? Cred că glumești... dacă ar afla tatăl tău am fii terminați.

— Nu va afla. Așa voi putea să te ajut și mai evadez și eu...

— Păi am avion miercuri la ora 12. Sper sa ai un plan bun...

***

Data publicării: 28 ianuarie 2023