Amatorul De Cărți (BoyxBoy)

19. 𖤐

Capitol dedicat lu' colega din față. <3

Mă trezesc buimac iar capul mă doare ca naiba. Ce am făcut aseară? Când deschid ochii pleoapele îmi sunt grele ca niște nicovale. Mă uit în jur și sunt în camera blondului. Dau să mă mișc dar nu pot, sunt prins într-o îmbrățișare de Nick care e lângă mine, înconjurat în pătură. Îmi prăbușesc capul înapoi pe pernă iar memoria îmi revine. Aseară am fost la o petrecere cu prietenii lui Nick, care cred că acum sunt și ai mei. Am văzut-o și pe Daya. Am trecut indiferent pe lângă ea și doar mi-a aruncat o privire rece. Mă disprețuiește, dar în privirea ei am văzut că îi pare rău. Nu mă interesează părerile ei de rău, ce a făcut, e bun făcut. Mă uit la ceasul de lângă patul lui Nick. Au trecut câteva zile de la incident, iar mâine avem zbor spre Grecia.

  - Mhh... cât e ceasul? Mă întreabă și se lipește mai mult de mine.

  - E unșpe' dimineața. De ce te-ai trezit?

  - Cum aș putea să dorm cu lumina asta?

Mă ridic din pat, dezbrăcat și trag draperiile. Mă urmărește cu privirea și îi simt privirea cum se onduiește pe fiecare curbă a mea. Îmi întind oasele și mă pun înapoi lângă el, se întoarce cu spatele la mine și îl iau în brațe. Îi sărut clavicula și cobor spre braț.

  - Termină! spune somnoros. Barba ta mă gâdilă.

Îmi trec mână peste fața și constat ca are dreptate.

  - Nu îți place? îmi frec bărbia intenționat de umărul lui.

   - Nu, își întoarce fața spre a mea și mă privește. Mă intimidezi cu barbă.

Îi dau dreptate. Cu barba arăt mult mai matur, dar nu cred că o dau jos. Îmi place.

  - Asa și trebuie. zâmbesc superior și continui să îi sărut brațul.

  - Ba nuu, se plânge ca un copil. Maine plecăm în Grecia?

  - Da, mă ridic in fund, hai! Trebuie să ne facem bagajul.

  - Îmi faci o cafea à la Victor? se întoarce pe burta și pune o față de cățeluș.

  - Bine, dar să vi jos. Nu ți-o aduc la pat.

   - De ce? Nu sunt eu preferatul tău?

   - Asta ar însemna că mai am pe cineva, Nick.

   - Și mai ai?

   - Niciodată nu vom ști.

Mă duc în camera mea și mă îmbrac în ceva lenjer. Intru în bucătărie și acum pentru prima oara, văd pe cineva. O femeie bătrână care poarta un șorț alb și toarnă ceai într-o cană. Acesta are în jur de 60j de ani, păr cărunt pe la vârfuri roșcat și o figura dură. La vârsta ei se vede că nu a zâmbit prea mult, de la atâta încununat a făcut riduri. Dar cine sunt eu să judec? Și de ce nu mi-a spus nimeni de că au bucătar?

  - Bună dimineața, spun eu iar aceasta, mai că scăpa cana de ceai din mâna.

  - Bună dimineața, domnule Victor, vine la mine și îmi întinde mâna, eu sunt Rosa.

   - Victor, încântat de cunoștință, mă așez pe un scaun.

   - Ce fel de cafea beți? se întoarce și apasă pe espressorul de cafea.

  - Fără formalități, te rog. Vreau o cafea neagra, fără lapte, zahărul prefer să mi-l pun eu.

Se întinde după o cană dintr-un dulap la care, când am văzut-o puteam să jur că nu ajunge și o pune sub espressor. Lichidul negru începe a curge din aparat iar eu îl fixez cu privirea și mă pierd în gânduri. Mintea îmi fuge spre tata, mai bine spus la ceea ce mi-a spus Nick acum ceva timp: ,, Cât o s-o țineți așa?" Expresia feței îmi devine rigidă și mă îndrept de spate. Faptul că nu m-a sunat mă pune mai rău pe gânduri. Data trecută i-am răspuns, asta nu trebuia să îl facă să mă sune mai des? Mai insistent? Să îl facă să spere că o să vin acasă? Îmi aduc aminte ce a spus și îmi revin.