Amatorul De Cărți (BoyxBoy)

13. 𖤐

Okey, guys, sunt bolnavă moartă și am avut o revelație. Vreau sa îmi îmbunătățesc stilul de a scrie. Asa ca de acum încolo voi scrie din perspectiva lui Victor pentru ca, în acest fel pot sa detaliez mai mult fără sa fie ca dracu si să pară ca o carte din aia clasică cu multe greșeli gramaticale și fără sens. Oricum, înainte să o finalizez oficial o revizuiesc și îmbunătățesc.

- Scuza-mă, Torres, dar chiar trebuie să vin? întreb a zecea suta mia oara, deja sătul de același răspuns de fiecare dată

- A câta oară trebuie sa spun, da. Nu o să fie așa rău. E doar nu fel de cununie unde merg oameni importanți. Dar de obicei se merge mai mult pentru a discuta despre afaceri decât pentru eveniment in sine.

- Având în vedere ce ai spus, nu am ce cauta acolo. Nu sunt cineva și nici nu am fost invitat.

- Aici greșești. îmi spune, punând accentul pe faptul ca sunt cam un nimeni. Când ești cu mine ești chiar foarte important. Toată Spania știe că nu intră oricine în afacerile mele, fie ele că mi se vinde o guma de mestecat.

- Am înțeles. renunț sa protestez. Mă duc să mă îmbrac. La cât plecam?

- La 7 să fii jos. Poți sa te duci la Nick să vezi dacă s-a îmbrăcat și să ii spui la cât plecăm?

- Da. Acum mă duc.

Ma întorc cu spatele la el și urc scările leneș. Ajung la ușa lui Nick și bat de două ori.

- Hei, puștiule! Ești pe aici? întreb sceptic, gândindu-mă când l-am văzut ultima oară și unde ar putea fii.

- Aici, Vic. Intră! se aude cu o voce neobișnuită din baie

Dacă era dezbrăcat? Și i-am spus să nu se mai dea la...

- Nu sunt dezbrăcat, dacă la asta te gândești, striga din baie pe aceasi voce, citindu-mi gândurile parcă.

Întru încă cu urme de îndoială și rămân șocat de cea ce văd. Puștiul ăsta de 19 ani se bărbierește, chiar dacă nu are pic de păr pe față.

- Ce dracu faci?! mă uit la el realizând c6a ceva îmi sare cam mult în ochi.

- Nu se vede? se uita la fața lui în oglindă care era plină de spuma și își continuă treaba.

- Am câteva lucruri de zis. Ăla e cumva al meu? arat cu degetul spre big. DE LA MINE DE ACASA?

- Mda... așa se pare. se întoarce la mine și zâmbește.

- Măcar știi să faci asta? observ că i se prelinge puțin sânge

- Logic ca stiu. se uita la el iar și observă sângele. Oh shit! Nu știu să fac asta.

- Ai pus prea multă spumă. ii pun degetul pe față. Iar aici... nici nu se pune spumă. Lasă-mă sa te ajut. Altfel o sa te faci de râs.

- Bine, dar ai grija sa nu îmi tai moaca.

- E deja tăiată. replic tăios iar el se uită urat. Spală-ti fața!

Și a spălat fața iar eu mi-am pus spumă pe mâini. I-o aplic pe față cu grija ca să nu îl ating unde s-a tăiat. Eu aplicandu-i spumă pe față. Mâinile mele pe fața lui! Timpul parca se oprise în loc. Încercăm sa îi ignor ochii care ma ațpinteau fără sa trădeze vreo emoție, conturandu-mi trăsăturile feței.

Ochii aceia verzi!
Veșnic păcătoși...

Iau lama de ras și o clătesc de spumă. Mi-a furat-o. Imposibil și imprevizibil. Încep să îl barbieresc, mișcându-mi mâinile în încercarea de a nu-l tăia. Nici măcar nu se mișcă. Se uită adânc în ochii mei chiar dacă încercăm să nu fac contact vizual cu el.