Viața la țară

29

    Mă trântesc pe patul făcut în grabă acum vreo 2 ore, căscând obosită în timp ce Mădă se trântește lângă mine îmbrâncindu-mă spre marginea patului. Își așază mai bine perna în spate și își deblochează telefonul intrând pe Instagram.

    -Hai, acum vreau să aud tot ce s-a întâmplat aseară de când ai plecat de aici până te-ai întors, nu ține niciun detaliu pentru tine. Știi doar cât iubesc bârfa.

   Oftez și mă ridic mai sus în pat, privind tavanul alb. În momentul în care i-am spus cu cine am fost eu mai exact la întâlnire, Mădă a crezut că fac mișto de ea. Evident, după ce am insistat ca nebuna că nu fac mișto și că Sorin chiar m-a scos aseară la un suc, nu vreun alt terminat, a zis că în vreo 5 minute o să fie la mine la poartă. Pentru că o știu cât îi ia să ajungă la mine, nu pentru că am sta departe una de alta, ci pentru că mereu îi ia o mie de ani să iasă din casă, am zis că și acum va veni oricând numai în 5 minute nu. Dar pentru că bârfa e viață și pentru bârfă trăim, după fix 5 minute m-am trezit că îmi dă mesaj că a ajuns la poartă, să merg să o pescuiesc de acolo. Am zis că nu văd bine sau că îmi imaginez lucruri, dar nu, chiar ajunsese în 5 minute la mine la poartă.

    -Așa, acum că m-am și așezat confortabil, vreau să aud tot, spune Mădă trântindu-se în pat.

    -Păi probabil ai văzut ieri că aveam o stare așa de căcat încă de pe zi când am venit să vă spun bârfa aia bună rău, spun în timp ce mă întind lângă ea în pat.

    -Da, am presupus că ți-a venit ciclul și am zis să nu te mai enervez cu întrebări stupide, spune Mădă blocându-și telefonul și punându-l între noi pe pat.

    -Nici eu nu știu de ce am avut starea aia, dar faza e că după ce ai plecat să îl omori pe ăla eu am mai stat puțin acolo că îmi zisese Sorin să îl aștept și după am plecat acasă. Mi-am văzut de treabă și de viață și undeva pe la 8 și ceva cred mi-a dat el mesaj să își ceară scuze că nu a mai venit pe zi și ține-te bine, m-a întrebat dacă sunt ok.

    -Ce să zic, frumos din partea lui că și-a cerut scuze, dar să nu uităm că ăsta e doar minimul de bun simț. Și i-ai răspuns sau ai făcut pe supărata ca să îți bați puțin joc de el?

    -O să te dezamăgesc, dar i-am zis doar că nu sunt supărată pe el sau ceva că eu inițial la asta m-am gândit că se referă. Doar că el aici m-a luat puțin prin surprindere și mi-a zis că nu, el m-a întrebat dacă sunt ok, dar se referea la starea mea nașpa știi. Băiatu' voia să știe dacă eu mă mai simt ca un căcat lăsat în ploaie. Aproape mi-a dat o lacrimă de emoție când am văzut atâta îngrijorare din partea unui bărbat. Dar după mi-am amintit că asta nu e una din cărțile pe care le citesc și m-am pregătit să fiu dezamăgită după faza asta.

    -Să știi că Sorin chiar e pe drumul cel bun, se vede că a fost crescut mai mult de maică-sa. Încă e acolo la minimul de bun simț și de efort, dar tot e ceva față de toți agaricii pe care i-am cunoscut până acum. Și de la toată chestia asta a pornit ieșirea voastră nocturnă?

    -Băi da pentru că i-am zis că încă am starea aia, dar e ok că oricum mă bag la somn știi. Și ies eu din conversație și intru așa pe Facebook de nici eu nu știu ce draci căutam pe acolo și văd că îmi mai dă el un mesaj că îmi propune ceva. Din notificarea aia care apare rapid pe ecran apucasem să citesc doar asta că îmi propune ceva și zic aoleu, ce idee o mai avea și ăsta? Zic stai să vezi acum că cine știe ce chestie porcoasă a zis și să vezi ce draci îmi face, că știi cum era el pe la început. Dar zic hai să vedem. Băi și îmi zice că poate împrumuta mașina cuiva din sat, nu am reținut numele cui că sigur e un prost neimportant, dar știu că era un el, și sa mergem în oraș la o terasă ceva care are deschis până mai târziu. În momentul ăla m-a lăsat sincer fără cuvinte și după câteva secunde îmi adunam fața de pe jos. Primul meu gând a fost evident nu, unde dracu să ies eu la ora asta din casă, pe frigul și întunericul ăsta? Dar după mi-am zis că mă totuși e Sorin, am încredere în el și poate chiar o să fie mișto și am zis ok, hai să ieșim.