Society killed the teenager

da, e mâna mea.

Există Dumnezeu? El este cel care a creat totul și nimicul? El l-a creat pe Iisus? Există Iisus? Sfinții pe care îi pomenim zilnic au fost reali? Cu martirii cum rămâne? De ce exist? Care e scopul meu? E bine cum fac? Ce urmează? Pentru ce lupt? De ce lupt?De ce mai trăiesc?

Nu știu.

Întrebări simple pentru subiecte complicate.Răspunsuri ample pentru cea mai grea întrebare a vieții -de ce?.

De mici ne întrebăm de ce și cum, ne dorim răspunsuri, iar părinții fiind singura noastră sursă, apelam la ei.Eu, personal, nu țin minte să le fi pus alor mei prea multe întrebări.Îmi plăcea să aflu singură răspunsurile.Exploram timid fiecare lucru, fiecare încăpere. Iubeam, iubesc și voi iubi să observ, să mă ajut singură.

Mama mea, credincioasă din fire, m-a învățat despre Dumnezeu, despre lume, sfinți, Iisus, religie;mai pe scurt , să cred în ce nu văd.Obișnuia să mă ducă des la biserică și să îmi citească pasaje din Biblie.Pe de altă parte, tatăl meu nu era așa.Nu sunt sigură dacă crede sau nu în "lumea celor nevăzute", dar știu că el nu le are cu cele sfinte.Oricum, de la o vârstă fragedă am fost învățată, prea mult influențată să cred în Biblie.Pe scurt, crescând, aflând mai multe lucruri, nu nepărat legate de credință, am învățat să-mi fac propria lume, propria Biblie, singurul loc(pe de altă parte imaginar) pe care îl pot numi cu toată inima acasă.

Acasă este, probabil, unul din cele mai întortocheate lucruri pe care am fost în stare să îl fac.Cum am mai spus, mi-am creat propria lume.O lume în care pot să fiu eu.Încep cu credința.Sunt o corcitură între o ortodoxă și un posibil ateu, cu tente provenite din mai toate religiile cunoscute mie.Cred într-un Dumnezeu, și doar atât.Nu știu dacă au existat Sfinții, Iisus ,sincer nu mă interesează prea mult.Când eram mică mi-l imaginam ca pe un creier cu brațe mușchiuloase(pentru că știe totul și pentru că e puternic), care s-a format prin lipirea unor pietre spațiale.Da, știu, amuzant, copilăresc, partea bună e că am avut o opinie de mică.Am crescut și am început să îl văd ca pe un atom cu spirit.Un atom care a evoluat, astfel, Dumnezeu fiind în tot și în toate.De multe ori, de obicei când contempl la nemurirea sufletului (vorba mamei), mă gândesc că totul este o minune.Adică, mi se pare fascinant cum bate vântul, cum plouă, cum mergem, cum existăm, cum beneficiem de o vacanță gratuită în jurul soarelui timp de un an, în fiecare an.Trăiesc pe principiul ce ție nu-ți place,altuia nu-i face.Sunt apărătoarea celor slabi.Prietena libertății și dușmanul său.Nu mi-e frică de moarte, chiar sunt curioasă să văd ce se întâmplă.Dacă cineva m-ar pune să aleg între viața mea și a unei persoane oarecare, clar l-aș omorî, pentru că YOLO.Nu cred în fantome, cred în Timp.Ai atins vreodată Timpul? L-ai mirosit? L-ai gustat? Eu da.În fiecare clipă.Îmi place să cred că fiecare lucru are spiritul său, de aceea iubesc să vizitez case memoriale, muzee acum, locuri în care au trăit personalități istorice importante.Fiind ieșeancă, am avut minunata experiență de a vizita Muzeul Unirii, în cadrul Nopții muzeelor.Acest obiectiv turistic a fost situat pe locul întâi în clasamentul meu de locuri și obiecte care îmi transimt energia lor, încărcată de amitiri, de istorie.Dacă nu te-a încercat un sentiment aparte atunci când ai atins un obiect care are istoria sa în spate, ar trebui să faci cumva să îl provoci.

Este unic, iar tu ca pasager în această lume a întrebărilor ai dreptul, obligația să încerci cât mai multe sentimente.

Am adus vorba de lumea mea și nu am mai continuat.De ce? Nu știu.Probabil petru că nu are continuare și nici sfârșit.

Dacă asta ar fi ultima ta zi, ce ai face?

Clar aș scrie un bilet cum că am fugit în lume, doar așa să îi țin în suspans pe toți.

De multe ori mă gândesc că doar o dată vizitezi pământul și dacă doar supraviețuiești, atunci l-ai vizitat degeaba.Încetează să le faci altora pe plac și începe să îți faci ție(mă rog.nu mă refer să devii nesimțit).Experimentează, cunoaște, construiește, învață, lasă ceva în urmă ca sufletul tău să nu moară.

Melodia este unul din lucrurile care mă ajută.Unul din puținele lucruri care mă scoate pentru un moment din una din cele mai hidoase boli.

Mulțumiri tuturor scriitorilor, compozitorilor, prietenilor, cuvintelor, gândurilor, lucrurilor care m-au ajutat și mă ajută în continuare să fac față monștrilor.

Ați fost martori la speranțele unei sinucigașe.

Țintește către lună.Dacă nu o vei nimeri, vei ajuge printre stele.