Nu simt cum trece ora de biologie. Sunt atât de concentrată și absorbită de întreg materialul pe care profesoara îl predă încât uit de tot. Uit de facturi, de bani, de frig și foame. În momentul în care mă pun să învăț, nimic nu mai contează pentru mine. Parcă timpul stă în loc, sau eu stau în loc și timpul trece la fel. Acesta este și unul dintre motivele pentru care de cele mai multe ori adorm învățând sau făcând teme. Îmi neglijez nevoile fizice de odihnă și somn. Nu este ceva ce fac intenționat, doar că prin învățat pot să mă eliberez pentru câteva ore de toate problemele și uneori îmi este greu să mă întorc în lumea reală. Totuși ora lui doamna Shizune este exact de ceea ce aveam nevoie după tot ce s-a întâmplat azi—Uchiha, asistenta, Karin. Ora asta a fost o gură de aer proaspăt pentru mine.
Îmi adun toate lucrurile de pe bancă și le așez frumos în ghiozdan. Mă ridic de pe scaun și îmi iau rucsacul în spate.
— La revedere, salut profesoara și ies din clasă.
Ora acesta am fost complet singură, nu a fost în clasă nici măcar o singură persoană pe care să o cunosc personal. De obicei Shino este cel care este înscris la acest opțional, dar a fost absent astăzi. Nu ar fi ca și cum atunci când este prezent se simte o schimbare majoră—Shino nu este vorbăreț, iar eu sunt prea concentrată pe materie încât să pot să socializez în timpul orei. Totuși prezența lui lângă mine în bancă era un liniștitoare și lipsa ei se resimte.
Merg încet pe hol spre sala de sport. De data aceasta nu simt nevoia să mă grăbesc pentru că știu că am un bilet câștigător în ghiozdan. Sunt sigură că profesorul Morino nu va comenta la lipsa prezenței mele pe teren. Dacă totuși o va face, am să îi arăt lovitura de la cap. Holurile sunt mai goale decât au fost azi de dimineață și bănuiesc că acest lucru se datorează faptului că mulți elevi au terminat deja orele sau pur și simplu chiulesc. Nu mă plâng de acest lucru, numai bine nu este un batalion de război în afara sălilor de clasă.
Nu mai vizitez vestiarul pentru că nu am de ce să mă schimb și ghiozdanul vreau să îl iau cu mine pentru a nu mai pierde timp la final când se sună de plecare. Prin urmare mă îndrept direct spre sala de sport. Nu sunt încă mulți elevi în sală, lucru de așteptat pentru că am ajuns mai repede decât aș fi ajuns dacă aș fi mers la vestiar să mă schimb. Aleg să mă așez pe o bancă cu ghiozdanul pe podea între picioarele mele. Încă nu îl văd pe profesorul Morino, dar va apărea el după ce se sună. Dacă nu mă înșel Ino nu are sport acum, deci nu mă voi întâlni cu blonda decât deseară la librărie. Nu știu de Hinata dacă va fi acolo, dar știu sigur că Tenten va fi.
— Haruno de ce nu ești îmbrăcată corespunzător?
Ai crede că la ce masiv este profesorul Moino ar trebui să facă zgomot în timp ce merge. Lucru acesta este total neadevărat, este la fel de silențios ca un prădător care își pândește prada gata să atace în orice moment. În situația de față eu sunt prada, dar el nu știe ce am eu în ghiozdan; biletul meu de ieșire.
CITEȘTI
Până la sfârșit
FanfictionHaruno Sakura și Uchiha Sasuke nu ar putea să fie mai diferiți. În timp ce Sasuke a fost crescut în una dintre cele mai puternice familii asiatice din America de Nord, Sakura a trăit toată viața ei într-un cartier sărăcăcios de la periferia orașulu...