Îmi făceam multe scenarii cu ce s-ar fi putut întâmpla "dacă".Și fiecare minut în care mă gândeam,mă rănea.Falsele închipuiri,îmi provocau o sete de adevăr.Și faptul că mă consideram vinovată,mă ucidea minuțios pe dinăuntru.Sufletul nu înceta să-și pună întrebări.Stingeam și aprindeam speranțe,una câte una,până când am fost sigură că le-am consumat pe toate.Dar într-o zi am întâlnit soarele.Îmi spunea să zâmbesc.Mi-a trimis speranțe,care conțineau fericire.Din speranțe au răsărit întâmplările.Iar din întâmplări..oameni.Oameni care transmiteau speranță.Fericirea s-a transformat într-o persoană.Fără să-mi dau seama,am luat-o de mână.Iar ea m-a strâns puternic.Când m-am uitat în acei ochi,am înțeles totul.Cerul era albastru de-asupra noastră.Din el picurau speranțe.Din nou și din nou.Iar el ,îmi zâmbea necontenit.
CITEȘTI
Ganduri
Historia CortaCel mai infricosator si in acelasi timp surprinzator moment este cand ramanem singuri cu propriile noastre ganduri.Acele momente profunde in care ne analizam propriile greseli,ne calculam propriile sanse spre diferite vise,teluri in viata..si reusim...
