Inima la cârmă

88 13 0
                                    


Inima la cârmă


Vele subţiri din pânză de catifea roasă,

Două catarge ca de fier cu coajă scorţoasă,

Pe-o corabie bătrână, trăiesc doi îndrăgostiţi,

De vânt aspru şi potop greu, ei sunt prigoniţi,


Din înaltul cerului, şiroaiele reci se pogorî,

Şi insule de nori zdrenţuite, parcă coborî,

Cu buciumuri asurzitoare, peste valuri hidoase,

Crâncen taifun: învolburat şi urlete fioroase,


Ş-atunci, inima tinerilor, la cârmă aparu,

Începu să bată, scoţând corabia din derivă,

Peste valuri şi ploi, tăindu-le de-a dreptul trecu,

Tunete şi fulgere, deopotrivă, pânzele loviră.


Lunile zbură, şi inima secătuită-n luptă,

După grele bătălii, către port se-ndreaptă

Ţinându-se de mână, la piept strânşi, îmbrăţişaţi

Şi uite aşa, amorezaţii, au fost salvaţi.




Volum: "...ultimului înger"Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum