Volum: "...ultimului înger"

Plouă cu lacrimile îngerului meu

Plouă cu lacrimile îngerului meu

Tunet şi furtună

În roua dimineţii se adună,

Picuri reci trimise din cer

Încălzind trupul îngerului stingher

Cu lacrimi în ochi începe a spune:

"Aş vrea să plouă,

Să prefac lumea, într-o noapte

rece,

S-adorm, învelită doar de rouă

Şi-ale tale senine şoapte,

Tare-aş vrea să devină fapte.

...............................................................

Am avut şi eu un demon, doar al meu

Ce m-a păzit, ocrotit...şi iubit,

Atât de mult, încât m-a părăsit.

Acum tot ce iubesc,

sunt lacrimile

mele,

Pierdute din Marea Cerului

Potolind setea demonului

Transformându-mi picurile

în poezii,

vii."

Roua dimineţii toată s-adună

Într-o grea şi neagră furtună

Strângându-se cei mai aprigi nori

Deşi, parcă legaţi strâns cu aţă

Dorinţă îngerească, voinţă cerească

Şiroaie curgând, începe a burniţa.

"Demonul meu, să nu uiţi:

Îngerii răniţi iubesc să plouă,

Pentru că nu ne mai simţim singuri

atunci când...plouă."

Privind in gol, către abi

Dorind să-i moară fiinţa

rămânând un vis,

De pe marginea unei prăpastii,

demonul încuviinţa:

"Îngerule, te rog, iartă-mă!

Întoarce-te şi ajută-mă!

Iar acum, ţie mă spovedesc

Un ultim adevăr, îţi şoptesc

Înainte să mă prăpădesc;

N-am încetat să...te iubesc!"