Dependenți

Capitolul V (Ariadna)

Vedeam cum o cameristă se apropie de mine. Mă ridic de pe iarbă îmi șterg firele de iarbă de pe rochie și închid cartea.

- Alteța Voastră, Înălțimea Sa Regele, vă invită în palat pentru a vă prezenta pretendentul la mâna Voastră.

- Poftim, dar eu nu vreau să merg să îl văd pe acest presupus viitor soț. Am spus cu lacrimi în ochi. Credeam că tata glumește.

- Prințesă acesta este ordinul regelui, nu eu am decis. Dacă nu mergeți cel mai probabil mă v-a concedia. Vă rog !

- Bine, voi merge doar ca să nu te concedieze pe tine.

Când am intrat în Camera Tronului, l-am văzut pe tata cum stătea pe tron. În fața lui se afla un bărbat cu un fizic impresionant. L-am privit pentru câteva secunde, iar apoi m-am îndreptat spre tata cu furioasă.

- Și Ariadna, ce părere ai ?, mi-a spus tata.

- Ce părere am ?, acum ai găsit să mă întrebi.

După ce m-am întors fața spre el am rămas impresionată. Nu arăta chiar atât de rău. Avea o înălțime respectabilă. Părul era negru ca cerul înstelat. Nu am putut să nu observ mâna lui dreaptă. Era acoperită de tatuaje, care îi dădea un aspect de bad boy. Mă puteam reflecta în ochii lui sclipitor. 

- Vă las să vorbiți.

- Nu tată. Nu vreau să vorbesc cu el, dar era prea târziu. Tata și mama au ieșit ambii din cameră, lăsându-ne singuri.

- Ce nepoliticos din partea unei prințese. Sunt aici și te-am auzit.

- Crezi că mă interesează că m-ai auzit ? Nu-mi pasă de părerile tale.

- Ce părinți „buni" ai tu, te-au căsătorit împotriva voinței tale. E neplăcut, pentru tine, dar mie îmi convine. Știi de când aștept acest moment ?, a spus Jungkook apropiindu-se încet de mine.

- Tu nu ai nici un drept să îi critici, tu ai venit să te căsătorești cu mine.

- E adevărat, dar dacă ei nu te obligau să te căsătorești acum, crede-mă, te mai

așteptam cât era nevoie. Știi măcar cine sunt eu ?

- Nu știu, nici nu-mi pasă. Pentru mine ești un nimic.

- Scumpa mea ...., a vrut să vorbească, dar nu am rezistat și l-am întrerupt

- Poftim ? Cum îți permiți să spui că sunt a ta ?

- Ești a mea acum, și așa va rămâne.

Am auzit un bocănit în ușa din camera tronului. După ea era tata cu mama, era un pic ciudat. Ei niciodată nu ciocăneau în ușă înainte să intre. Cred că chiar să mă căsătorească cât mai repede, „s-au săturat de mine".

- Putem intra ?, a întrebat tata

- Desigur Înălțimea Ta, răspunse el cu zâmbetul pe buze. Un zâmbet, frumos care îi dezvăluiau dinții albi.

- V-ați cunoscut? Îmi face o mare plăcere că vă înțelegeți. Vreau doar ca tu, prințesa să fii fericită.

L-am văzut pe tata fericit foarte rar, dar azi era mândru că fiica lui se căsătorește. Și nu cu unul oarecare, ci cu un rege. Nu am vrut să-l supăr așa că am aprobat cu o mișcare din cap.

- Desigur că ne înțelegem, a răspuns Jungkook în locul meu. Credeți-mă Înălțimea Voastră o voi face cea mai fericită fată din lume.

- Sunt convins de asta.

A râs forțat, se vedea pe fața lui. Ce am observat pentru prima dată la Jungkook a fost faptul că era foarte fățarnic. Mie mi-a râs în față spunându-mi că nu am de ales, căsătoria va avea loc, dar tatei îi spunea că ne înțelegem. Îl urăsc.