După ce am ieșit din cameră, ne-am îndreptat spre camera tronului, unde stătea regele cel mai mult în perioada zilei.
- Înălțimea Ta, dacă ne permiți, eu împreună cu soția mea vom pleca la castelul nostru.
- Sigur Jungkook. Sper să fiți fericiți.
- Eu cred că nu, a mormăit Ariadna în voce așa fel ca să pot auzi doar eu.
- O zi bună, am spus făcând o plecăciune înaintea socrului meu.
Când am ieșit din castel, un Porsche negru, nou-nouț, ne aștepta. Am cumpărat mașina special pentru această ocazie.
Șoferul care ne aștepta afară, când ne-a văzut s-a înclinat respectuos. Fără să spună nimic, ne-a deschis portiera mașinii. Ambii am urcat pe locurile din spate, pe două uși diferite. Înainte să urce în mașină a privit pentru ultima dată casa părintească, locul în care s-a născut și a crescut.
Pe drum spre castelul meu, soția mea m-a întrebat :
- De ce ?
- De ce, ce ? La ce te referi ?
- De ce m-ai luat de acasă ? Cum ai putut fi tu primul ? Ești mai mare decât mine cu 10 ani, noi nu ne potrivim ! Eu nici măcar nu te cunosc.
- Dacă tu nu mă cunoști, asta nu înseamnă, că eu nu te cunosc.
- Ce vrea să însemne asta ? cum adică mă cunoști ? Nimeni din afara regatului nu mă știe.
- Uite, am ajuns, am spus ignorându-i întrebarea.
CITEȘTI
Dependenți
RomanceJk : Sunt regele care l-ar dori orice femeie. Însă inima mea aparține doar ei. A : Sunt prințesa antisocială. Părinții mei m-au obligat să mă căsătoresc. Eu vreau doar să stau singură cu cărțile mele.
