Dependenți

Capitolul IX (Ariadna)

Am plecat în camera mea plângând. Am crezut că voi putea să îmi conving tatăl să rămân aici, dar nu am reușit. Mă pregăteam pentru plecare, îmi aranjam hainele în bagaj, când am auzit un ciocănit la ușă.

- Cioc, cioc. Pot intra?, m-a întrebat de după ușă Jungkook

- Nu, nu poți intra. Nu ești bine venit în camera mea.

- Spune-mi, de ce nu mă placi? Sunt chiar așa de urât ?

- Nu vreau să vorbesc cu tine, am spus eu vrând să închid ușa. Din păcate, si-a pus piciorul în ușă și a blocat-o.

- Păcat, fiindcă eu vreau să vorbesc cu tine, mi-a spus el râzând.

- Plecă din camera mea, trebuie să mă pregătesc.

- Ce ciudat, aseară spuneai că nu vei veni cu mine, că nu mă iubești..., nu am putut continua fiindcă micuța mea m-a întrerupt spunându-mi.

- E adevărat, nu te iubesc, nu te voi iubi niciodată, asta mi-a spus tata să fac, iar eu îl ascult pe rege.

- Ești foarte ascultătoare, dar și foarte fățarnică, nu crezi ?

- Crede-mă, pe tine nu te-am întrecut.

Aud cum ușa se deschide în urma noastră. În spatele ei se afla mama împreună cu tata.

- Ei bine, sunteți gata de plecare ? ne-a întrebat mama

- Da, desigur Înălțimile Voastre, sau să vă spun mama și tata.

- Oooo, scumpule îl auzi ce spune ?, e adorabil, a spus mama cu dulceață în voce.

- Sigur că îl aud, iubirea mea, a aprobat tata cu un zâmbet mândru.

Din spatele lor aud niște pași care se asemănau cu cei ai tatei. Chiar dacă avea doar 10 ani, fratele meu era un bărbat în devenire. A ciocănit la ușa deschisă și fără să primească vreun răspuns a intra. A făcut o plecăciune către părinții noștri și una către noi. Fiecare i-a răspuns dând din cap respectuos.

- Pute-ți ieși din cameră pentru câteva secunde ? vreau să vorbesc cu sora mea.

- Sigur fiule, a spus tata ieșind primul din cameră, urmat de mama și Jungkook

S-a așezat lângă mine și m-a întrebat:

- De ce nu vrei să mergi la castelul lui ?

- Fillip, nici măcar nu îl cunosc. E pe deasupra, mai mare decât mine cu 10 ani. Ce fel de relație este asta ?

- Voiam să-ți spun că el chiar te iubește, nimic mai mult. A ieși din cameră

să-i anunțe pe ceilalți că pot intra, fără să-mi mai spună nimic alt ceva.

După ce Fillip a ieșit credeam că v-a intra tata, dar m-am înșelat. Era el acel bărbat încrezut cu care aveam să-mi petrec viața.

- Trebuie să plecăm, caleașca este pregătită.

- În regulă, voi ieși peste 1 minut.

M-am mai uitat încă o dată la camera în care am copilări, la cărțile care mi-au ținut companie, când altcineva nu a făcut-o.