My Tsundere Boy (Diabolik Lovers f.f.)

Capitolul 4

       După câteva ore în care m-am jucat încontinuu Pokemon,începe sa-mi sune telefonul,era curierul
(Eu)*răspund*: Alo?
(Curierul): Bună seara! V-am adus comanda
(Eu): Bună seara! Acum vin!

        Închid,pun jocul pe pauză,iau banii de pe masă și ies afară. Ajung la poartă,iau coletul,ii dau banii omului,acesta îmi dă restul și ma duc înapoi înăuntru
(Eu): Sfinte Satan,cât dracu are?
(Kanato): Ce ai comandat? Pietre?
(Eu): Am comandat-o pe ma-ta! Mi-o venit mini frigiderul. Ia te rog baxul de energizante și hai cu mine sus sa pun ăsta
(Kanato): Ok

         Se ridică de pe canapea,ia baxul de Monster și mergem la mine în cameră. Pun mini frigiderul lângă pat,îl bag în priză,iar Kanato îmi dă energizantele. Le pun în mini frigider și arunc plasticul la gunoi
(Eu): Ma duc sa salvez progresul în joc
(Kanato): Nu te mai joci?
(Eu): Nu mai am chef acum

         Mergem jos,salvez progresul din joc,apoi îl închid și ma duc înapoi în camera mea. Când ajung în camera, vad ca pe patul meu stătea frumos Libitina van Rainforest. Libitina...Dar...cum? Ma reped spre pat și o iau în brațe. Era ca nouă,iar mirosul ei coacăze nu s-a risipit. Cum mă tot învârteam cu ea în brațe,văd cum de sub rochița ei cade un bilet. Îl ridic și citesc ce scrie pe el

         În jurnalul tău scria despre păpușa ta,iar Kanato mi-a spus că ar fi o idee bună să vorbim cu mama ta să ne-o aducă. Am curățat-o și făcut-o ca nouă. Am făcut asta sa știi ca-mi pare rău că umblasem în jurnalul rău. Mă gândeam că or fi chestii sexuale. Sper să mă ierți
                   
                                                 - Laito

           Huh, se pare că nu e chiar un măgar. Mă pun la birou,iau o bucată de foaie și încep sa scriu pe ea. Termin de scris,o impătur și ies din cameră. Ce? Pot sa și iert,nu sunt așa rece. Merg pe hol și îl găsesc pe Laito aproape de camera lui cu un prosop pe cap și în halat
(Eu): Hey,Laito
(Laito): Da?

          Ii dau foaia lui Laito,iar el citește.

          It's ok buddy, I forgive you!
           
                                                - Robin

(Laito)*se uită mirat la mine*: Vorbești serios? Dar...te mușcasem...și...
(Eu): A trecut. Nu te mai necăji

          Laito nu zice nimic și ma ia în brațe. Îl iau și eu în brațe,apoi imi da drumul
(Laito): Cum poți sa fi așa iertătoare?
(Eu): Am simțit ca îți pare rău. Alții nici nu si-ar bate capul sa-si ceară scuze
(Laito): Așa e. Asta înseamnă că...suntem prieteni?
(Eu): Mhm
(Laito)*ma strânge în brațe*: în sfârșit am cu cine să bârfesc și sa merg la mall
(Eu): Vezi...ca...mă sufoci...
(Laito)*îmi da drumul*: Scuze,nu am vrut
(Eu): E ok
(Laito): Vrei mâine după școală sa mergem la mall??
(Eu): Sigur
(Laito): Yey! E târziu,ne vedem dimineața! Oyasumi!
(Eu): Eh?
(Laito): Noapte bună
(Eu): Ooooh....Oyasumi!

         Laito întra în camera sa, apoi merg înapoi la mine în cameră. Văd că lângă dulap este un mâner,trag de el și în spatele dulapul este ditai garderoba. Mă uit în jur și îmi vad toate hainele,accesoriile și unele haine și accesorii ce,dacă îmi aduc aminte,erau cele de care îmi spusese Reiji. Pe o măsuță găsesc un bilet și îl citesc