MEMORIA PIERDUTĂ

DOVEZI

Ți s-a întâmplat vreodată să simți că viața ta este un coșmar din care nu te mai poți trezi? Mhm, așa mă simt. Comportă-te normal Tom, fii precaut și stăpânește situația. Bătrânul are de gând să dovedească faptul că îmi este tată. Ceva îmi spune că ceva nu este limpede aici. Intuiția spune totul. Încrede-te în ea.
Părăsind hotelul, strada se desparte în două bulevarde. Urmându-l pe Fernando îmi dau seama că a ales bulevardul pietruit și destul de populat. Cu cât rămân în mulțime, cu atât sunt mai în siguranță. Aș putea să mă întorc înapoi la hotel, traindu-mi restul vieții ca un necunoscător și un nebun sau aș putea să merg cu el, să risc să pic într-o capcană și să îmi doresc să îmi fii ascultat conștiința. Mă tentează prima varianta, însă din nou sunt pus în fața unei balanțe. Aleg să merg cu el în continuare, ce o fii o fii. Nu pot știi unde mă va duce asta. Rătăcesc prin lume după răspunsuri și mă aleg cu mai multe întrebări. Ironic. Viața îți râde în față iar tu nu știi ce să faci.
În scurt timp ajunseserăm la casa lui Fernando care era destul de mare, semn că omul era destul de înstărit. Acesta mă poftește înăuntru și îmi spune să mă așez pe canapea. Răbdarea mea se cam pierdea. Nu am venit pentru o vizită. Pereții aveau un tapet de culoare cafenie, iar ambientul era destul de închis la culoare.
- Nu vreau să îți fie teamă de mine Tom. Simte-te ca acasă, îmi spune el.
- Nu îți face griji. Am venit pentru niște răspunsuri, nu pentru a sta la taclale cu tine, ii răspund eu.
- Prea bine atunci.
- Deci?
- Tom ești un om de afaceri cunoscut de mulți oameni. Am acte doveditoare care îți vor contesta îndoielile, îmi spune întinzându-mi un dosar în mână.
- Poza mea este alături de alții oameni într-un panou, îi spun eu.
- Nu ești orice angajat Tom, ești directorul firmei. Aveai peste 100 de salariați, oferte din partea concurenței, pentru un eventual transfer. Desigur ai știut mereu să elimini opoziția. Însă în lumea afacerilor, mai întâlnești și interlopi, care vrând nevrând se agață de tine. Ești un tip inteligent și viclean, asta a făcut opoziția să te urască, îmi zice Fernando.
- Această opoziție de piață, este motivul pentru care mi-am pierdut memoria?, îl întreb eu.
- Depinde din ce unghi al situației privești lucrurile. Știi, o situație întotdeauna poate fii interpretată în multe feluri, dar asta nu înseamnă că este și adevărat. Reține asta de la mine, ești un om sensibil care își face o mie de gânduri inutile care îl fac să își piardă concentrarea asupra lucrurilor importante. Pe de altă parte ești un om ambițios care urcă pe cele mai înalte trepte din înalta societate.
- Ai dreptate bătrâne, însă nu m-ai convins îndeajuns, îi răspund.
Acesta se uită insistent la mine preț de câteva secunde,iar apoi ridică deschide sticla de vin, servindu-mă.
- Ai de gând să mă îmbeți? , îl întreb.
- Nu Tom. Doar sunt amabil.
Mă ridic în picioare, refuzându-i paharul de vin iar apoi mă îndrept către ușă. La câteva secunde distanță, sunt oprit de el, care îmi spune:
- Unde pleci?
- Nu voi sta cu mâinile în sân, Fernando. Nu știu ce ai de gând,însă cred că pierzi timpul. Poliția știe mai multe cu siguranță și probabil și spitalul. Sunt un cetățean până la urmă și pot fii găsit oriunde.
- Cum dorești, însă ai grijă, îmi spune el.
Mă întorc și plec, lăsându-l în urmă. Afară se însera rapid așa că m-am grăbit să iau un taxi către hotel, deoarece nu știam drumul foarte bine.
Pe parcursul drumului mă gândeam doar la ce mi-a spus Fernando și mă gândeam daca este adevărat. Adevărul va fii mereu pus la îndoială în fața absenței dovezii. Dovada îți va da întotdeauna certitudinea adevărului.
Probabil că sunt mereu tipul de persoană care încearcă să despice totul în patru doar pentru a găsi adevărul.