MEMORIA PIERDUTĂ

TIMPUL

Drumul era destul de lung in ciuda faptului că Natalie mi-a spus că nu e așa departe locul în care trebuie sa ajungem. Deschid carnețelul și încep să scriu din nou.
O cafea cu lapte ar fii perfecta. Și o țigară. Winston de pildă. Nu pot bea cafea fără țigară. Inspiră, expiră. Închide ochii și deschide-i. Într-o secundă se pot întâmpla o grămadă de lucruri. Ingenios lucru și probabil lumea nu îi acordă prea multă importanță. Secunda poate schimba totul. Timpul este totul. Pot avea totul, iar în a doua secundă sa nu mai am nimic. Lucrurile mici par inevitabil destul de neimportante, însă dacă descifrezi timpul cu lux de amănunte, secunda probabil este cea mai importantă. Teoria timpului. PS: propria teorie.
Omul și timpul. Timpul câștigă omul. Omul pierde timpul. Ceva în natura acestei lumi, nimic deosebit.
Dacă mă întrebi pe mine, memoria mea nu mai poate fii redată înapoi. E ca și cum trăiesc o altă viață.
Era deja dimineață așa că, ne-am oprit la o cafenea pentru a lua micul dejun.
- Perfect. M-ai adus aici doar pentru o ceașcă de cafea? ,o întreb ironic.
- Învață să ai răbdare, îmi răspunde.
- Două cafele pentru ambii, două croissante și lapte în ceașca mea, spuse Natalie către ospătar.
- Cafea cu lapte? Nu am suportat-o niciodată, îi spun.
- Păcat, îmi răspunde.
Indescifrabilă femeia. Magnifică, însă indescifrabilă. Știe cum să se prezinte, știe cum să se îmbrace și știe cum să ne cucerească pe noi bărbații.
- Asculta Tom, după ce vom termina micul dejun, mai avem 8 km până în sat. Odată ajunși acolo, va trebui sa te prefaci că ești fratele meu. Vecinii nu sunt prea încântați de cei din exterior.
- Facem așa șefa, ii răspund eu.
După terminarea micului dejun, plecăm din nou la drum, iar în scurt timp mă trezesc la poarta unei vile frumoase la marginea pădurii.
- Aici va fii noua ta casă, mult mai frumoasa decât camera aia împuțită în care trăiai, îmi spune Natalie.
- Nu mi-ai spus încă cine sunt tipii răi.
- Guvernul, mafia și alți indivizi.
- Când am avut timp sa îmi fac atâția dușmani?, Întreb eu.
- Bucură te că măcar pe tine te caută cineva, îmi spune ironic.
- Simț al umorului foarte dezvoltat. Atrăgător, domnișoară, îi răspund eu.
- O să pricepi că sunt mai atrăgătoare decât îți imaginezi. Însă lasă lingușeală, îmi răspunde.
Domnișoara Știe Tot pare să fie deranjata de complimentele mele.
- Dacă ai un calculator ar fii perfect, ii spun eu.
- Tom, nu vei avea internet. Nu putem să lăsăm urme după noi. Odată ce vei fii prins, vei fii anihilat. Nu poți permite așa ceva doar din cauza unui calculator.
- Wow. Anihilat? Mă gândeam că o să fiu arestat sau ceva.
- Nu Tom. Acești oameni vor mai mult decât să faci închisoare așa că nu le da ocazia și ascultă mă, îmi spune ea.
- Am de ales?
- Nu prea.
- Merita sa încerc, răspunsem.
Casa era uluitoare, era îngrozită într-un mod de nedescris, nici un fir de praf, nici măcar o pată de cerneală uscată pe podeaua camerei. Era precum o cabană doar că mult mai moderna ca și cum ar putea locui mai mult de două familii.
- A fost a tatălui meu. Desigur știi asta, ți-am mai spus, dar îți readuc aminte. A fost cumpărată din averea care a câștigat-o toată viața. Simte te ca.... simte-te bine.
- Pai nu pot explica termenul,, acasă " așa că presupun că mă voi simți bine, răspund eu.
- Mâine dimineața vreau sa ne apucăm de investigații și de cercetare, zice ea.
- Îmi place atitudinea, ii zâmbesc eu.
Deși simt că Natalie pare atrasă de mine, nu aș putea fii cu ea. Este mult mai inteligentă presupun și abia ce soția mea adevărată a murit. Ar fii o nebunie sa fiu iubitul ei.
Natalie are un farmec unic însă, de neînțeles la prima vedere dar până la urmă se dovedește a fii ceva magic.
Cred că m-am îndrăgostit de Natalie.
Este o anomalie jur. PS: ferește te de dragoste Tom bătrâne