Rafael Rossi II

Capitol 6

Părea fericit pentru o dată după atât de mult timp. Am aruncat o privire spre fundalul în care Violette a rămas întinsă pe pătura de picnic în fața lui Rafael.

Ea bolborosi și a arătat spre norii de pe cer de parcă ar fi putut ajunge la aceștia. Rafael doar stătea acolo privind-o în liniște. Am luat o tavă de lemn cu bucățile de fructe tăiate și am ieșit și pe fundalul imens.

Florile decorau strălucitor curtea pe măsură ce înfloreau prin viață și tot ce puteam face a fost să zâmbesc când îmi aminteam cum obișnuiam să grădinam cu Nana la micuța ei florărie. Mi-e dor de ea, a știut mereu ce să spună. Rafael a ridicat privirea la mine înainte de a mângâia locul de lângă el pe pătura de picnic. I-am zâmbit rapid și m-am așezat după ce am așezat fructele în fața noastră.

-"Vino aici iubire." A spus el în timp ce își deschidea larg brațele pentru ca eu să vin să le umplu.

Le-am umplut cu bucurie în timp ce el m-a tras în poala lui, sărutându-mi capul. Tăcerea a umplut momentul în timp ce amândoi ne-am îmbibat în ciripitul liniștit al păsărilor și în bătăitul lent al inimii noastre.

-"Care este amintirea ta preferată despre noi?" Rafael vorbi în cele din urmă, rupând tăcerea.

-„Îmi amintesc prima dată când m-ai lăsat să intru. Când ai venit în apartamentul meu și ai vărsat o parte din tine doar pentru o scurtă clipă. Asta mi-a plăcut". I-am șoptit împotriva lui în timp ce își punea vârful bărbiei pe capul meu.

-„M-ai intrigat atunci, Ravenna, și e amuzant cum o faci." Mi-am înclinat capul și m-am uitat la el înainte de a privi înapoi în fața noastră.

Și-a împletit mâinile cu ale mele, aruncând o privire spre Violette, care era încântată să vadă formele masive mișcându-și mâinile se pe cer.

- „De ce te-am intrigat", am întrebat.

-„Totul la tine a fost greșit Ravenna. Ai fost prea potrivită pentru mine. Ai meritat mai bine." Spune totul în timp ce mă ține mai strâns de mâini.

-„M-ai intrigat și pe mine Rafael." am anuntat.

-„Dar, m-ai ademenit ca nimeni altul. Nu ai fost singurul care a găsit mângâiere în atingerea mea, m-am găsit acasă în a tine."

-"Te iubesc." {traducere: te iubesc.} Mi-am ridicat privirea spre el și i-am șoptit că te iubesc înapoi înainte de a-i ciuguli buzele încet.

Violette a început să se plictisească pe spate, în timp ce mâinile ei i-au căzut în lateral la numeroasele ei încercări eșuate. Am luat-o de unde s-a întins în fața noastră și am legănat-o în brațele mele.

-„Cred că trebuie să mănânce, amore." Am dat din cap și m-am ridicat din iarbă să-i iau pătura pentru a o înveli.

-„Mă întorc." Spun în timp ce el dă din cap, privindu-ne pe amândoi. Am intrat înăuntru și am urcat scările până la creșă, unde un set de pături pufoase colorate stătea pe comoda rustică albă. Luând-o pe primul din grămadă, i-am înfășurat trupul minuscul în el pentru a mă asigura că nu se zguduie.

M-am uitat la balansoarul din colț și m-am apropiat de el înainte de a mă așeza pe scaunul cu perne. Ochii i-au lacrimat în timp ce plângea de foame și am hrănit-o repede înainte ca ea să aibă o criză.

Ușa era sprijinită aproape, dar din anumite motive simțeam o prezență în spatele ușii. Scuturându-mi gândurile, am continuat să o hrănesc pe Violette.

În timp ce frumoșii ei ochi albaștri s-au lăsat de epuizare, am înfășurat-o mai strâns în pătura ei înainte de a-mi aranja rochia și am mers spre uşă. Sentimentul că cineva era acolo a dispărut acum și l-am lăsat să plece ca doar o simplă joacă a minții mele. Cu Violette încă în brațe, dar acum adormită, am coborât înapoi în curtea din spate pentru a-l vedea pe Rafael întins pe spate.

Am zâmbit și m-am îndreptat spre el. Așezând-o cu grijă pe Violette în mijloc, m-am întins și eu lângă el. S-a uitat la noi doi și a oftat uşurat.

-„Mă întreb dacă cealaltă prințesă a noastră este hrănită și caldă."  Şopteşte, mai mult pentru el decât pentru mine, dar tot îmi prinde urechile. Ochii imi clocotesc de lacrimi la gandul la ea si nu se poate intampla, dar ma intreb la fel.

____________________________