Rafael Rossi II

Capitol 2

Știam acea voce, îi aparținea. Am ascuns-o pe Violette mai aproape de pieptul meu, în timp ce trupul ei minuscul se ghemuia instinctiv în căldura mea.

Lacrimile din ochi îmi curgeau pe obraji în timp ce el aștepta să mă întorc spre el, dar eram rupt și nu avea nevoie să vadă asta.

Nu avea nevoie să vadă că Ravenna lui nu mai era iubita lui, ci cel mai mare dușman al lui, pentru că dețineam puterea de a-l sparge. Am avut puterea nici un glonț și a fost puterea de a-l ucide de viu.

— Amore. A șoptit în timp ce îngenunchea lângă pat, lângă mine. {traducere: dragoste}

Lacrimile îmi curgeau acum pe obraji în timp ce își trecea mâna peste capul meu, prin părul meu.

- „Deschide-ți ochii Ravenna, lasă-mă să te văd." Știam că mă iubește mai mult decât orice în lumea lui și nu exista nicio îndoială în inima mea cu privire la iubirea nelimitată pentru el, dar ar fi de ajuns să ne împiedicăm să ne destram.

Ar fi suficient pentru a ne împiedica să ne ofilim ca petalele de trandafiri care fuseseră lăsate să moară. Frumusețea va dispărea în cele din urmă, lăsând doar un schelet a ceea ce am fost cândva.

Rafael oftă în timp ce se îndepărtează de partea mea și se duce în cealaltă parte a patului unde Violette dormea ​​calmă în brațele mele.

Am tresărit și mi-am deschis instantaneu ochii plini de lacrimi când Violette a fost smulsă din brațele mele.

— Relaxează-te amore, doar o pun înapoi în pătuț. M-a liniştit în timp ce îi săruta fruntea minusculă şi zâmbea trist la oftatul mic pe care ea l-a eliberat în timp ce se ghemuia lângă el.

Ieșind din camera noastră, ușa de peste hol a fost deschisă, iar puțin mai târziu s-a închis ușor cu o șoaptă.

Rafael se întoarse în dormitor și se îndreptă direct spre baie.

S-a deschis dușul și cu asta m-am întors cu fața la tavanele crem de deasupra mea. Candelabru de deasupra noastră strălucea noaptea, iar vântul zdrăngăni de ferestrele de sticlă de parcă ar ține în brațe fantomele bântuitoare ale trecutului.

Apa s-a oprit la duș și după câteva minute lungi ușa băii s-a deschis. Rafael a intrat în dulap înainte de a ieși din nou cu o pereche de pantaloni gri și părul încă picură ud de la dușul pe care l-a făcut.

În timp ce se îndrepta spre patul nostru, s-a uitat la mine înainte de a zâmbi încet. A tras cearșafurile pe o parte în jos înainte de a se îndrepta spre locul în care stăteam eu, cu obrajii încă umezi de lacrimile mele.

Zâmbetul lui s-a clătinat când mi-a văzut ochii albaștri plini de lacrimi nevărsate și zâmbetul de pe chipul meu nu a fost de găsit nicăieri, la fel cum a fost de multe zile.

-"Non mi piace vederti piangere amore mio." {traducere: Nu-mi place să te văd plângând iubirea mea.} Îi zâmbesc cu tristețe în timp ce îmi aduc degetele la încruntarea buzelor lui.

Îmi trec încet degetele peste fața lui înainte de a-i prinde fața în mână. Își înclină capul și apăsă un sărut în palma mâinii mele înainte de a-și relaxa fața înapoi în mâna mea.

— O vom găsi, Ravenna. Îți promit, iubito. Lacrimile îmi curg din nou pe obraji în timp ce el amintește de fiica noastră pierdută.

-"E doar un bebeluș Rafael. Nu o pot pierde, încă are nevoie să o țin în brațe când plânge noaptea. Încă ar trebui să o învățam să meargă. Încă ar trebui să o protejăm." strig cu sughit in timp ce el geme de durere.

-"Îmi pare atât de rău, amore. Îmi pare atât de rău că am eșuat te iubesc pe tine și pe fiica mea." Şopteşte în timp ce durerea se revarsă din el.

Mă strâng de el în timp ce el continuă să mă țină. Când lacrimile încetează să mai vină, mă uit drept înainte, simțindu-mă amorțită și lipsită de orice sentiment.

Dragostea mea pentru el nu va dispărea niciodată, dar această durere de inimă pentru fiica mea mă face să simt că nu voi scăpa de asta. Această durere este suficientă să mă omoare.

-"Te iubesc Ravenna." Se liniștește în timp ce se strânge la fel de tare de mine, în speranța că nu mă va pierde.

Amândoi sperăm să nu ne pierdem unul pe celălalt, dar am fi în stare să ne salvăm.

_______________________________