Alaska, aşa mă cheamă

1. The pervy nurse

Coleg: Alaska, fereşte! acestea au fost primele şi ultimele cuvinte pe care le auzisem in acea zi la şcoală.

Şi da, am fost strigat Alaska. De ce? Nici eu nu ştiu. Aşa au vrut ei. Care ei? Colegii.

Dar să nu vă mai fac să aşteptaţi sau să ne pierdem in detalii. Intrasem pe uşă în timp ce clasa mea devenise frontul de luptă din al treilea război mondial. Un corn lovise un ceas şi o icoană care mi.au cazut in cap şi am leşinat instant. Se pare că Dumnezeu mă urăşte. Şi la propriu şi la figurat. :D

Într-un final mă trezesc şi privesc în jur. Eram pe un pat de spital şi eram legat la căteva aparate care făceau in continuu "blip". Se pare că ai mei "dragi" colegi au chemat ambulanţa. Măcar atâta să facă şi ei. Defapt, daca stau sama gandesc mai bine, erau experţi în chemat ambulanţa.

Deodată o asistentă sexy intra în cameră. Părea că era de aceaşi vârstă cu mine. Avea cei mai mari sâni pe care i-am văzut vreodată şi un fund la fel de mare şi de frumos. Părul castaniu atingeau uşor sânii acoperiţi de un halat alb iar ochii ei de culoare albastră fermecau pe oricine. Acum înţeleg de ce asistente medicale mai sunt numite "Îngeri în halate albe".

Asistenta: Buna, sunt Carla. O să am grijă de tine în această zi în care vei sta aici.

Asta şi vroiam să aud.

Eu: Buna, sunt Mihai, dar prietenii îmi spun Alaska. Sincer să fiu nu ştiu de ce îmi spun aşa colegii, dar încerc să ignor.

Carla: Cred că te cam supără chestia asta nu?

Se aşează lângă mine în pat şi continuă să vorbească. Mă simţeam din ce în ce mai bine.

Carla: Şi cum de ai ajuns aici?

Eu: Pai " dragii " mei colegi au început in clasă al treilea război mondial şi mi-au căzut în cap o icoană şi un ceas.

Carla: Sărăcuţul de tine. Lasă că îţi trece, şi mă îmbrăţişează. Brusc sânii ei ajung pe pieptul meu iar mâna mea a ajuns pe fundul ei.

Reacţionă imediat şi îmi spuse:

Carla: Ar fi bine să te culci. Ai fost inconştient toata ziua şi acum e târziu.

Mă uit la ceas şi văd că e ora 23:15. Wow! Am rămas şocat. Orele au început la ora 09:00

Carla: Ei bine, ar cam trebui să plec. Somn uşor drăguţul meu!

Hei dragi cititori! Aş vrea o părere de la voi în legătură cu cartea. Voi scrie capitole noi în fiecare zi, iar atunci când nu voi avea timp, o dată la două zile. Sper ce aşa este destul de ok. Acum scriu next-ul şi o să îl public destul de curând.